Economiile occidentale se confruntă cu o criză acută de forţă de muncă. Automatizarea, digitalizarea, robotizarea, inteligenţa artificială înlocuiesc forţa de muncă, dar nu suficient de rapid pentru necesarul actual al companiilor. Plus că sunt zone unde forţa de muncă nu poate fi suplinită de maşini, cum ar fi zona medicală de îngrijire a persoanelor şi de ajutor la bătrâneţe, pe care nu poţi să o înlocuieşti cu roboţi.
În anii ’90, după căderea comunismului, marile economii occidentale şi-au mai rezolvat situaţia de pe piaţa muncii prin atragerea de angajaţi din fostele ţări comuniste, în special pe cei înalt calificaţi. Să ne uităm ce s-a întâmplat cu România, de unde au plecat patru milioane de oameni, dintre care mai bine de jumătate erau bine şi foarte bine pregătiţi.
În ultimii zece ani, după criza financiară din 2008/2009, criza forţei de muncă a revenit în prim-plan, cu o forţă şi mai mare. Ţările occidentale nu mai reuşesc să aspire forţă de muncă din Est ca înainte, din cauza faptului că aceste ţări şi-au îmbunătăţit foarte mult situaţia economică, iar oamenii stau în dubiu dacă să plece sau nu la muncă în afară.
Bucureştiul, care împreună cu Ilfov a ajuns la o putere de cumpărare mai mare decât media Uniunii Europene, a devenit în sine o zonă care aspiră forţă de muncă, la concurenţă cu ţările occidentale. La fel se întâmplă cu Iaşi, Cluj, Timişoara, iar din spate vin Braşovul şi Sibiul.
Fiecare ţară încearcă să găsescă acum soluţii pentru această problemă majoră, care le afectează propriile economii.
Spre exemplu, după 2012 România a crescut accelerat salariul minim, ceea ce a antrenat şi alte majorări de salarii. Salariile medicilor au crescut spectaculos, iar pentru zona de construcţii, agricultură, industrie alimentară s-au dat facilităţi fiscale importante.
Salariul minim aproape că a crescut de patru ori, iar prin stabilitatea destul de bună a cursului valutar leu/euro salariul minim net a ajuns la 350 de euro, faţă de 150 de euro în 2012. Salariul mediu net a ajuns la 900 de euro, faţă de 300 de euro în 2007, când am aderat la Uniunea Europeană. În Bucureşti salariul minim este cuprins între 800-1.000 de euro.
Mulţi economişti au susţinut că această creştere a salariului minim prin decizie guvernamentală va lovi în economie, va duce la creşterea şomajului, la închideri de firme şi la scădere economică. Din fericire această teorie a fost infirmată de piaţă: creşterea salariului minim şi a salariilor nu numai că nu a dus la scădere economică, ci chiar a creat 500.000 de locuri de muncă în plus, iar PIB-ul s-a dublat de la 140 de miliarde de euro la 280 de miliarde de euro anul trecut, având o perspectivă de 320 de miliarde de euro în acest an.
În acelaşi timp, România a avut o creştere extraordinară de productivitate, infirmând teoria economiştilor conform căreia această creştere a salariului minim şi a salariilor “din pix”, o măsură socialistă, va afecta businessul.
Confruntată cu aceeaşi problemă a lipsei forţei de muncă, Germania vine puternic din urmă şi încearcă, prin măsuri legislative, să schimbe trendul din economie. Dacă acum nu face nimic, Germania va avea un deficit de şapte milioane de oameni în economie în 2035, spun studiile.
Aşa că guvernul de la Berlin a decis să schimbe legea imigraţiei ca să atragă mai repede forţă de muncă din afară.
În esenţă, legea va da posibilitatea străinilor să obţină mult mai repede un job în Germania.
Va fi de ajuns să aibă doar un contract de muncă, ceva experienţă profesională şi o diplomă vocaţională din ţara lor, spune Hubertus Heil, ministrul muncii din Germania, citat într-un articol de către Financial Times.
De asemenea, o altă lege care se pregăteşte va permite obţinerea mai rapidă a cetăţeniei germane, iar în acelaşi timp se va permite păstrarea paşaportului ţării unde te-ai născut alături de cel german, o situaţie care nu este permisă acum pentru cei din afara Uniunii Europene.
Economia germană plăteşte printre cele mai mari salarii din Europa, aşa că aceste schimbări vor produce un adevărat seism pe piaţa muncii.
Impactul acestor modificări legislative va fi şi în România pentru că, dacă se relaxează condiţiile de angajare, mulţi români care nu au o anumită specializare şi o anumită calificare pot să plece la muncă în Germania. Aici nu vorbim despre poziţiile înalt calificate, ci de poziţiile entry-level sau de blue collar.
Indiferent cât de reci sau nu sunt nemţii, salariile plătite acolo, la care se adaugă condiţiile sociale, constituie un foarte bun motiv pentru a pleca la muncă.
Ce poate face România:
1. Creşterea mai rapidă şi cu un procent mai mare a salariului minim, care să antreneze creşteri de salarii în toată economia.
De la 1.800 de lei, salariul minim trebuie să ajungă foarte repede la 3.000 de lei pe lună, adică la 600 de euro, iar salariul mediu trebuie să depăşească 1.200 de euro.
2. În al doilea rând trebuie relaxate condiţiile de intrare şi de ieşire a angajaţilor de pe piaţa muncii. România are o legislaţie a muncii rigidă, care favorizează angajatul, ceea ce blochează foarte multe decizii de business şi de investiţii. Companiile ar angaja mai repede mai mulţi oameni şi ar plăti salarii mai mari dacă ar şti că pot face disponibilizări mai rapide atunci când anumite proiecte nu merg. Multe companii se gândesc de foarte multe ori când trebuie să majoreze salariile, nu pentru că nu ar avea bani, ci pentru că, în cazul unui scenariu negativ, le este foarte greu să se retragă din aceste proiecte din motive de legislaţia muncii.
3. În al treilea rând, atenţie la problema importului de asiatici. În ultimii ani, multe companii şi-au mai rezolvat din problema forţei de muncă angajând asiatici în construcţii, în HoReCa, în logistică, în curierat şi parţial în industrie şi agricultură. În Bucureşti ne izbim tot timpul de asiatici care fac Glovo, TAZ sau Bolt.
Dacă intrăm în Schengen, nu mai rămâne niciun picior de asiatic în România, spune un antreprenor din HoReCa, toţi vor pleca spre Vest spre Germania, unde se plătesc salarii mai mari. Dacă în România iau 500 de euro, în Germania pot să ajungă la 1.500 de euro pe lună.
Avem nevoie de asiatici, dar avem nevoie să ne deschidem şi mai mult graniţele.
Polonezii şi-au rezolvat o bună parte din criza forţei de muncă cu ajutorul ucrainenilor.
Şi noi ar trebui să pedalăm mai mult pe acest canal, acum cât este război, iar ucrainenilor le este teamă să lucreze acolo. Iar acest lucru se poate face prin salarii şi o locuinţă.
4. În al patrulea rând, oamenii pot fi reţinuţi în ţară sau atraşi în România odată ce devin proprietari ai caselor unde stau. Aşa că avem nevoie de o piaţă a construcţiilor rezidenţiale care să duduie, de credite ipotecare/imobiliare ieftine, de autorizaţii de construcţie mai rapide.
Ar trebui să existe un program guvernamental pe modelul Prima Casă, care să favorizeze achiziţia de locuinţe pentru cei care vor să muncească în România, indiferent că sunt români sau că sunt străini.
Companiile care oferă angajaţilor locuinţe ar trebui să beneficieze de facilităţi fiscale cât mai generoase.
TVA-ul diferenţiat trebuie să dispară, adică să existe doar o singură taxă, minimă, care să favorizeze achiziţia de locuinţe. Cu un TVA de 19% pentru apartamentele de peste 140.000 de euro nu faci nimic, ci dimpotrivă, blochezi si mai mult piaţa.
România are o şansă extraordinară de a-şi dubla PIB-ul în următorul deceniu, de la 300 de miliarde de euro la 600 de miliarde de euro.
Dar pentru acest lucru are nevoie de încă un milion de angajaţi, pe lângă cei cinci milioane de acum.
Germania va ieşi cu aceste modificări legislative care să favorizeze atragerea de forţă de muncă străină.
Pentru guvernul/guvernele de la Bucureşti ar trebui ca piaţa forţei de muncă să fie o prioritate, prin creşterea salariului minim, printr-o lege a intrării şi ieşirii dintr-un job mult mai flexibilă, prin anumite facilităţi fiscale care să-i încurajeze pe români dar şi pe străini să muncească în România, iar în schimb să primească o casă.
Singurul lucru cu care ne putem bate cu economiile occidentale, cu Germania, este cel legat de deţinerea unui apartament, a unei case, având în vedere că în România preţurile sunt încă mici, iar în Occident preţurile sunt foarte mari, iar angajaţii, mai ales străinii, nu se pot apropia să-şi cumpere propria casă.
Aşa că mare atenţie la ce se întâmplă în Germania, să nu ne trezim că rămânem şi fără forţa de muncă pe care o avem şi ratăm şansa unică de a dubla economia. Cu tot cu banii europeni pe care îi avem la dispoziţie.
