Pare ca oamemnii politici de la noi nu vor sa intre in istorie. Cred ca, intr-o tara ca Romania, exista multe oportunitati de a te face remercat prin faptele tale bune. Am scris, cu o zi inainte despre raportul Amnesty International privind starea deplorabila a spitalelor romanesti de psihiatrie. Am citit cu acea ocazatie un comentariu acid, la BBC News, care spunea ca lipsa de compasune pentru suferintele semenilor nostri ne indeparteaza cu inca un pas de Uniunea Europeana. Nu a am amintit de comentariul BBC pentru ca eu unul, m-am saturat sa scriu despre Romania miloaga, o Romania schioapa, o tara, zice ea, la mana nimanui, dar, stim noi, la cheremul tuturor. Toti cei care au urmarit meciul de fotbal dintre Deportivo la Corunia si FC Porto, transmis marti seara vor zice ca au vazut, pe teren, un meci foarte prost. Nu cred insa ca vor avea curajul sa conteste spectacolul din tribune. Imaginile cu fanii "Super Depor" (cu foarte multe femei in tribune) coplesiti de tristete pentru esecul echipei lor este intre altele - cred - castigul unei societati pe care o visez de ani de zile. Si ma gandesc la noi. Cati au curajul sa-si trimita pustiul sau pustoaica pe stadion, sa planga sa rada, sa ajunga in al noualea cer, sa cada apoi in infern? Cand va incepe inceputul care sa ne schimbe viata?
Incepem astazi o campanie electorala pentru alegerile locale care se anunta dintr-un anume punct de vedere, mai interesata decat altele. Partidele isi arunca in lupta piesele grele. La Bucuresti, de pilda, PSD a aruncat in batalie un om cu o imagine foarte buna. PNL-PD mizeaza pe Traian Basescu, un om deja castigator, potrivit sondajelor, inaintea intrarii in cursa lui Mircea Geoana. Acesta din urma spune ca tinta lui este una singura: sa nu lase Bucurestiul la granita Uniunii Europene asa cum a facut-o Traian Basescu. Actualul primar nu se lasa mai prejos. Vrea inca un mandat pentru a matura "oligarhia pesedista" din sectoarele capitalei. Nici unul dintre cei doi oameni politici nu spun daca au curajul sa-si lase copii la stadion, or sa se plimbe pe strada dupa lasarea intunericului. Poate ca nu pe toata lumea intereseaza mersul pe stadioan, iar unii chiar nu au chef sa iasa noaptea din casa. Dar sunt multe alte probleme care-i intereseaza, cred. Poate accesul in muzee, poate costul apei de la robinet, poate starea transportului in comun, ori a parcurilor. Ce crede Mircea Geoana despre sistemul de contorizare din Bucuresti? Ce crede ministrul de interne Ioan Rus, candidat la primaria Clujlului despre bancie-papagal din oras? Astfel de teme lipsesc din dezbatere. Poate s-au lansat mai tarziu in cursa si nu au avut vreme sa-si puna la punct proiectele. Poate. Dar asa cum au inceput cursa, unul sugerant ca Traian Basescu este un ticalos, celalalt ca Gheorghe Funar este de-a dreptul idiot nu pare ca ne lasa sperante. Pentru ca Basescu poate fi un ticalos, iar Funar un idiot, dar sunt convins ca pe multi ii intereseaza mai mult calitatea apei de la robinet decat sanatatea mintala a celor doi. Poate de aceea unul dintre cela mai des intalnire reactii in preajma unei campanii electorale este: "Eu nu ma duc sa votez".
Veti spune ca lehaitea nu este o stare de spirit tipic romaneasca si este adevarat. La o zi dupa intrarea Ungariei in UE, un reputat analist politic maghiar (Tomas Gaspar Miklos, nascut la Cluj) spunea cu naduf despre tara lui: "Toate institutiile statului, de la sistemul de asigurare sociala pana la Parlament sunt in criza, iar mediul politic traieste intr-o stare de cvasireligiozitate, descriindu-se unii pe altii drept demoni si iude". Asa si este poate. Dar lehamitea maghiara este mai de suportat cu un salariu de 386 de euro salariu mediu net (in 2002), decat cu 100, in Romania lui 2004.
Generatia de politicieni care vor veni in administratia locala in iunie ne va integra, speram, in Uniunea Europeana. Pare o buna promisiune pentru un nou inceput. Dar nu poate fi un incept, asa cum spune si Miklos, atata vreme cat omul nostru isi iroseste timpul pentru a demonstra ca nu el, ci celalalt este demon si iuda. Unul dintre cele mai emotionante discursuri rostite la intrarea Poloniei in UE, este a lui Lech Walesa: "Visul vietii mele s-a implinit. Acum lupta mea s-a sfarsit!". Walesa a fost sef al Solidaritatii poloneze, a fost presedinte al tarii, a pierdut alegeri, s-a intors pentru o vreme la meseria lui, accea de electrician. Un om cu orgolii omenesti, cu bune si rele. S-a retras dupa ce a facut tot ce i-a stat in putinta pentru tara lui. Cati dintre politicienii de la noi au curaj sa faca ceva ca sa devina mai apoi atat de frumos istorie?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
