Procesul integrării europene a pieţei bancare necesităîndeplinirea unor condiţii, iar una dintre acestea se referă lapolitica de concurenţă care, în concepţia UE, tinde spre cazulideal al pieţei perfecte în scopul creşterii nivelului decompetitivitate.
Pentru ca piaţa bancară să fie o piaţă perfectă trebuie săîndeplinească cumulativ următoarele caracteristici: omogenitateaproduselor şi serviciilor bancare, transparenţa pieţei, atomizareapieţei, libertatea de intrare-ieşire de pe piaţă şidescentralizarea deciziilor. În România, imperfecţiunea pieţeibancare, determinată de neîndeplinirea condiţiilor enumerateanterior, este puternic evidenţiată în această perioadă detensiunea dintre clienţi şi bănci generată de existenţa unor clauzeabuzive şi discreţionare în contractele de credit precum şi deintrarea în vigoare a OUG nr. 50/2010.
Omogenitatea produselor bancare presupune că, din punct devedere al satisfacerii unei necesităţi a clientului, să existe ogamă atât de largă de produse bancare aproximativ similarecalitativ încât clientul să întâmpine dificultăţi în luareadeciziei de cumpărare a acestora şi să-i fie indiferent de la cineprocură un serviciu bancar sau consumul unui produs bancar să poatăfi substituit prin consumul altui produs bancar. În condiţiile uneipieţe omogene, decizia unei bănci de a creşte comisioanele saudobânzile bancare ar avea ca efect pierderea clienţilor. Deexemplu, dacă piaţa bancară s-ar caracteriza prin omogenitate,atunci băncile ar fi renunţat poate singure la comisionul derambursare anticipată deoarece, în dorinţa de a-şi majora cota depiaţă, s-ar găsi una care să-l elimine şi atunci şi celelalte aravea un comportament asemănător pentru a nu fi penalizate declienţi. Limitarea sau eliminarea comisionului de rambursareanticipată prin OUG nr. 50/2010 nu ar trebui să conducă lamajorarea marjelor de dobândă, deoarece concurenţa este puternicăîntre bănci, piaţa creditului este în stagnare, puterea decumpărare a clienţilor este în continuă scădere din cauza crizeieconomice. Pe piaţa bancară se tranzacţionează o multitudine deproduse şi servicii, dar, spre deosebire de piaţa mărfurilor undeun produs poate avea mai mulţi înlocuitori, produsele bancare nupot fi substituite. Astfel, un credit de nevoi personale cugaranţii nu poate fi înlocuit cu un credit ipotecar sau linia decredit cu un credit de investiţii, deoarece au ca obiectsatisfacerea unor nevoi diferite. Concurenţa pe piaţă bancară nu serealizează între societăţile bancare în general, ci între băncilecare promovează aceleaşi produse bancare. Cu unele excepţii,practic produsele şi serviciile bancare sunt lipsite deomogenitate.
Transparenţa produselor bancare presupune că persoanele fizicesau juridice nefamiliarizate cu elementele de teorie şi practicăbancară să înţeleagă informaţiile privind condiţiile aferente, iaracestea trebuie să fie accesibile, indubitabile, inteligibile şivizibile. Un pas important în transparentizarea pieţei serviciilorbancare a fost introducerea OUG nr. 50/2010. Astfel, clienţii auposibilitatea să vizualizeze condiţiile contractului de credit cusuficient timp înainte de semnarea lui, precum şi toate costurileaferente creditelor, pentru a compara şi a alege. În acest sens, unalt pas necesar, dar nu şi suficient pentru fundamentarea decizieide procurare a unui credit a fost obligativitatea introduceriidobânzii anuale efective (DAE). Dobânda anuală efectivă estenecesară întrucât îţi redă o imagine asupra costului total alcreditului, dar nu este suficientă pentru luarea deciziei dacă nuexistă o transparentizare a structurii dobânzii. Din această cauză,este posibil ca în situaţia a două contracte de credit la momentulîncheierii acestora DAE să fie aproximativ egale, iar la finalulcontractului suma totală plătită de client să difere considerabil.La aceeaşi valoare a dobânzii anuale efective, în condiţiile încare nu ar fi existat OUG nr. 50/2010, ar fi fost avantajaţi ceicare au avut dobânda legată de EURIBOR şi nu de dobânda internă dereferinţă a băncii sau cei care nu au avut comisioane care săacţioneze ca o dobândă. Unii bancheri susţin că din momentulintroducerii DAE nu se poate vorbi de lipsă de transparenţă. Or,dacă ar fi existat doar DAE fără introducerea OUG nr. 50/2010, amfi vorbit de o lipsă de transparenţă, ceea ce ar fi condus laconservarea şi neatractivitatea pieţei bancare. În general, pepiaţa bancară, transparenţa este îndeplinită parţial pentru ceicare nu au o pregătire economică datorită creşterii complexităţiiproduselor.
Piaţa bancară poate fi considerată atomizată dacă există unnumăr suficient de mare de societăţi bancare şi clienţi, iarmecanismele sensibile ale pieţei nu sunt influenţate de activitateaunuia dintre participanţi. Gradul de atomizare a pieţei bancarepoate fi analizat atât prin numărul de bănci existente pe piaţă laun moment dat, dar şi prin gradul de eterogenitate din punct devedere al importanţei activităţii acestora. În 2009, pe piaţăbancară din România îşi desfăşurau activitatea în jur de 40 desocietăţi bancare dintre care primele zece aveau o cotă de piaţă deaproximativ 71,7%. În majoritatea ţărilor dezvoltate există sutesau chiar mii de societăţi bancare, iar primele zece concentreazămai mult de jumătate din piaţă. Deci nu se poate spune că piaţabancară este o piaţă atomizată atât timp cât cea mai mare parte dinpiaţă este reprezentată de un număr restrâns de bănci.
Libertatea de intrare-ieşire şi descentralizarea deciziilorreprezintă alte caracteristici ale unei pieţe perfecte care nu suntîndeplinite în totalitate pe piaţa bancară. Societăţile bancare potîn orice moment să intre sau să se retragă de pe piaţă, dar curespectarea legislaţiei bancare, ceea ce reprezintă o condiţie şinu o restricţie. Din punct de vedere al descentralizăriideciziilor, fiecare societate bancară poate lua decizii în modliber în funcţie de propriile obiective, fără ca aceste decizii săafecteze interesele clienţilor şi să fie în concordanţă, deasemenea, cu prevederile legislaţiei bancare. Supravegherea pieţeibancare revine băncii centrale şi este necesară datorităspecificului activităţii bancare şi expunerii faţă de un număr mareclienţi. Piaţa bancară este o piaţă deschisă în care deciziile seiau în mod liber, iar obligaţiile pe care băncile trebuie să leîndeplinească din punct de vedere al legislaţiei bancare suntbenefice, deoarece au ca scop prevenirea insolvabilităţii şiprotejarea clienţilor, astfel încât să se asigure funcţionarea încondiţii optime a pieţei.
Prof. univ. dr. Dan Armeanu, Facultatea de Finanţe,Asigurări, Bănci şi Burse de Valori Academia de Studii Economice,Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
