Introducerea unui impozit suplimentar care să fie suportat debăncile comerciale este un subiect tot mai mult vehiculat.Întâlnirea G20, a celor mai mai puternice economii ale lumii, carea avut loc la Toronto la sfârşitul lunii iunie, a luat în discuţieintroducerea unei astfel de taxe.
Taxa a fost agreată de Marea Britanie, Franţa şi Germania, darnu a fost bine primită de state ale căror economii au fost maipuţin afectate de criză sau ale căror sisteme bancare nu auînregistrat mari pierderi financiare. Este posibil ca, în curând,în Marea Britanie să se introducă o astfel de taxă, neştiindu-sedeocamdată ce formă va îmbrăca aceasta. Se estimează însă că vagenera venituri suplimentare la buget de aproximativ două miliardede lire sterline.
Până acum, singura ţară care a introdus taxa pe bănci esteUngaria. Această taxă reprezintă 0,45% din bilanţurile băncilorcomerciale şi va aduce la buget în jur de 700 de milioane de euro,ceea ce nu este deloc puţin ţinând cont de faptul că Ungaria nu amai ajuns la un acord cu FMI şi are ca obiectiv un deficit bugetarde 3,8%.
În România, au existat discuţii firave despre introducerea unuiimpozit suplimentar pentru bănci, dar totul a rămas la aceststadiu. Introducerea taxei pe bănci, ca de altfel introducereaoricărui impozit, reprezintă un rău pentru contribuabili, în cazulnostru băncile, deoarece afectează acumularea de capital definanţare şi influenţează procesul de creditare.
Dar această taxă poate fi un rău necesar, pentru că se înscriepe linia sacrificiului general pe care societatea îl face într-operioadă de criză şi asigură resurse financiare suplimentare înscopul diminuării deficitului bugetar. Chiar dacă poate fiinterpretată că o măsură prociclică, nu ar fi singura luată deguvern în ultimul timp, iar ţinând cont de faptul că băncile auprofitat din plin de pe urma creşterii economice, din punct devedere social şi mai ales al responsabilităţii sociale, acesteatrebuie să contribuie la restabilirea echilibrului economic.
Astfel, indiferent dacă au fost sau nu atinse mai mult sau maipuţin de criza economică, băncile au beneficiat direct de resurseledin economie, din societate şi este necesar ca acestea să aibă uncomportament etic, să fie responsabile din punct de vedere socialşi să ajute la relansarea economică a comunităţii din care facparte, inclusiv prin suportarea unor costuri suplimentare.
În acest sens, este surprinzătoare reacţia vehementă a unorbancheri care nu au avut o atitudine responsabilă şi ameninţau căaceastă taxă se va sau (o vor) transmite asupra clienţilor, nevrândsă-şi diminueze profiturile şi să-şi asume o parte din povaracrizei economice. Un astfel de comportament poate fi înţeles numaidin punct de vedere strict economic, fiecare societate comercialădorind să-şi maximizeze profitul, dar nu are acoperire atât timpcât băncile au practicat şi practică o marjă de profit de câtevaori mai mare decât media din ţările europene.
Într-adevăr, e greu să accepţi scăderea profitului de la peste1,2 miliarde de euro în 2008 la 0,2 miliarde de euro în 2009 şi sămai plăteşti şi o taxă suplimentară, dar unul dintre puţineleefecte benefice ale crizei economice îl reprezintă lecţia pe care,până la urmă toţi am primit-o, de a avea un comportamentraţional.
Faţă de situaţia din Ungaria, unde guvernul a ales să impunăsuplimentar băncile în defavoarea unor măsuri care să vizezepopulaţia, în ţara noastră autoritatea publică a luat măsuri deausteritate al căror efect îl resimte în primul rând populaţia şiîn special cei cu venituri reduse.
În plus, guvernul este într-o continuă căutare de noi baze deimpozitare care să ne menţină în limita deficitului impus deFMI.
Un alt argument în favoarea impozitării suplimentare a băncilorconstă în faptul că şi în România statul a susţinut într-o oarecaremăsură sectorul bancar, inclusiv prin pârghiile de politicămonetară adecvate perioadelor de creştere sau recesiune economică,dar şi prin programul Prima casă.
Nu în ultimul rând, taxa pe bănci poate fi interpretată şi ca uninstrument ce va limita tendinţa băncilor spre expunerile riscantecare au generat criza financiară, o astfel de măsură de precauţiefiind necesară şi în România.
În concordanţă cu un principiu simplu din teoria fiscală conformcăruia impozitul cel mai bun este acela care reclamă un efortscăzut din partea contribuabilului şi ţine cont de situaţiafinanciară a acestuia, taxa pe bănci se poate materializă sub formaunui procent scăzut şi aplicat asupra activelor bancare. Taxa nutrebuie impusă asupra profitului, deoarece, după standardelelocale, acesta este scăzut din cauza cheltuielilor foarte mari cuprovizioanele, iar această bază de impozitare este deja supusăimpunerii.
Ideal ar fi ca această taxă să fie instituită în cât mai multeţări, deoarece există posibilitatea migrării capitalurilor spreţări cu o fiscalitate mai redusă şi probabil ar avea un efectnegativ pe termen scurt asupra cursului de schimb. E posibil căbăncile să fie tentate să transfere această taxă asupra clienţilorşi unele chiar o vor face, dar majoritatea vor ţine seama decuantumul scăzut al acesteia, de tendinţa de scădere a marjelor deprofit, de concurenţa din ce în ce mai puternică, de creştereagradului de informare a populaţiei referitor la costul creditelorsau câştigurile din dobânzi, de situaţia economică actuală sau descăderea puterii de cumpărare.
În acest moment, dobânzile la credite şi depozite sunt maireduse, deşi există portofolii de credite în derulare cu dobânzimult mai mari decât cele actuale, iar eventuala creştere a acestoradeterminată de impunerea suplimentară a băncilor probabil va finesemnificativă.
În concluzie, introducerea acestei taxe nu va avea un impactnegativ puternic asupra economiei aşa cum are, de exemplu,majorarea tva-ului, iar din punct de vedere al raportului beneficii- costuri sociale, probabil că este una dintre cele mai bunevariante de impunere.
Dan Armeanu este profesor universitar la Facultateade Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, Academia de StudiiEconomice, Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
