Planeta e alarmata. Turbulentele financiare ce au lovit America, riscand sa se transforme intr-o criza clasica de supraproductie, s-au dovedit a fi contagioase. Numeroase alte zone din lumea larga s-au molipsit deja. Oare noi am scapat?
Sa judecam. Analize facute la rece arata ca Romania nu e contaminata. Vartejul starnit pe planeta nu are efecte directe la noi. Dar are (si mai cu seama va avea) efecte indirecte. Asta inseamna ca la noi nu cad banci, nu se prabusesc indicatori economici, nu ne pandeste recesiunea. Vom resimti insa si noi un fenomen ce va modela intreaga lume timp de ani multi de aici inainte: o corectie a consumului, chiar o schimbare a stilului de viata. La baza fiind restrangerea creditarii. Pentru ca banii vor fi mai putini si mai scumpi.
Noi, romanii, am putea incerca un sentiment de ciuda. De ce sa suferim cot la cot cu toti ceilalti. La urma-urmei, si cand in bancile noastre erau bani multi, tot nu i-am putut lua pe toti. Nici companiile, nici populatia. Fie pentru ca Banca Nationala cerea bonitati sau impunea conditii "sanitare" (a se citi sanatatea creditarii), fie din cauza costului ridicat al creditului, care era descurajant. In plus, BNR invoca si o problema de stabilitate financiara, considerand ca raportul intern dintre cererea de consum si oferta de produse nu era favorabil incurajarii extensiunii creditelor.
Veti intelege mai bine acest paradox (bani multi in banci si credite restranse) imaginandu-va o masa mare, pe care se afla o paine de asemenea mare, abia scoasa din cuptor: fierbinte, rumena si cu miros imbietor. Iar in jurul mesei, emotionati, oameni carora le este foame. Acesti oameni afla, socati, ca nu toata painea va fi impartita. Caci sunt inca in refacere, dupa o boala lunga, iar regimul lor alimentar e inca sever. O buna parte din paine e surplus - acel "surplus de lichiditate" din banci, ce a facut ani in sir obiectul atator dezbateri si atator confruntari - asa ca urmeaza sa fie luata de pe masa si pusa in frigider, la pastrare. Cat despre partea ramasa, e cert ca nu va fi nicidecum impartita in bucati egale, ca sa apuce fiecare. Dimpotriva, impartirea va fi facuta dupa regulile pietei libere: fiecaruia dupa bonitatile pe care le are.
Revenind in realitate, inlocuind painea calda si buna cu fondul de credite din banci iar oamenii carora le este foame, din jurul mesei, cu solicitantii de imprumuturi, vom observa cateva aspecte dramatice. Toate plecand de la o serie de dezechilibre ce persista in societatea noastra, de o gravitate maxima fiind decalajul dintre cererea (solvabila) de consum, care calatoreste cu rapidul, in contrast puternic cu oferta interna de bunuri si servicii, ce merge cu mocanita. Solutia fericita nu e in nici un caz "ajustarea" cererii. Cum insa, deocamdata, oferta nu da semne vizibile de insanatosire, autoritatile monetare din Romania au gasit o singura posibilitate rationala: sa mai incetineasca viteza rapidului. Ca sa nu ametim. Asa ca BNR s-a vazut nevoita sa taie din aripile creditului. Si iata ca, dupa ce am suferit singuri, strangand cureaua creditarii, acum vom suferi la rand cu toata lumea... dar suferinta noastra va fi doar un efect indirect. Fiindca, pana acum cel putin, ne-a ferit Dumnezeu de socul direct al crizei.
E drept ca, in privinta creditarii poftei de consum, noi am ajuns, in anii 2000, in stadiul atins de tarile capitaliste vest-europene la sfarsitul anilor '60. Am ramas cu trei-patru decenii in urma. Iar cand speram ca vine si pentru noi sansa sa acceleram democratizarea imprumuturilor pentru ca, astfel, sa ajungem mai repede la dezvoltarea clasei de mijloc si la un grad ridicat de bunastare, pentru ca mai multe milioane de romani, aspirand la bunastare, sa rupa o bucata indestulatoare din aceasta imensa paine (banii in circulatie pe pietele financiare, intr-un nesfarsit du-te vino intre prezent si viitor) si sa obtina credite cat mai mari, poate chiar mai multe, pentru propriul lor confort, iata ca au venit turbulentele financiare si ne-au rasturnat toate planurile. Ne incalzeste in vreun fel faptul ca, acum, lumea intreaga isi vede planurile rasturnate? Desigur, nu. Dar la rand cu lumea intreaga vom invata sa traim altfel.
Dupa razboi, intr-o lume in schimbare, oamenii au inceput sa traiasca mai mult. Mai cu seama in tarile dezvoltate. Si banii se inmulteau. Asa ca era tot mai mare, in vremea din urma, grija oamenilor pentru a-si asigura confortul in fiecare etapa a vietii, inclusiv in anii de pensie. Si unde exista o cerinta apare negresit un raspuns. O vasta retea de institutii financiare, care a impanzit planeta, a preluat cu succes o buna parte din aceasta grija. Facand sa circule bani si multiplicand bani prin companii specializate in servicii financiare, dintre cele mai diferite, de la banci, case de ipoteci si de economii la burse si societati de asigurare, care au inceput sa se ingrijeasca de bunastarea unei persoane din copilarie pana la sfarsitul vietii. Parintii erau invatati sa-si familiarizeze copiii, inca de mici, cu "misterele" societatilor financiare. Deschizandu-le conturi de economii, asigurandu-le sanatatea, studiile, calatoriile, intrarea in afaceri, zestrea pentru casatorie. Depunerile cu dobanda la banci ipotecare, indeosebi pentru constructii de locuinte, incepand inca din primii ani de viata ai copilului, erau si ele tot mai raspandite... Trecuse vremea cand bancile lucrau numai cu doua tipuri de conturi: un cont curent, din care sa faci plati ori sa scoti bani in orice clipa; si un cont de depozit, din care sa poti retrage bani la date fixe. O mare varietate de conturi, in combinatii atragatoare, facilitau transferuri de sume uriase din prezent in viitor, pentru burse, pensii, case, in general pentru asigurarea confortului in anii ce vin. Si care, in acelasi timp, trageau fonduri financiare din viitor, tot uriase, pentru a credita in prezent surplusuri de bunastare. Sau pofta curenta de bunastare.
Continuare miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
