România a ajuns la finalul anului trecut la o rată de ocupare a forţei de muncă de aproape 60%, în condiţiile în care ţinta naţională pentru anul 2020 este de 70%, potrivit proiectului „Strategia Europa 2020“.
În acelaşi timp, 75% din populaţia Olandei cu vârsta de peste 15 ani a lucrat cel puţin o oră pe săptămână în decursul aceluiaşi interval, obiectivul acestei ţări fiind ca în următorii şase ani ponderea să mai crească cu încă 5%, arată cele mai recente date ale Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene. În Olanda, statul în care piaţa forţei de muncă temporară este cea mai dezvoltată din Europa, un sfert din angajaţi au contracte de muncă în regim temporar, adesea angajatorii încheind şi contracte colective de muncă pentru angajaţii temporari.
„Ponderea populaţiei ocupate ar putea creşte în următorii ani cu acei 10%, România îşi poate atinge obiectivul din acest punct de vedere, dar numai dacă se foloseşte de mai multe instrumente flexibile de angajare. Avem un sistem legislativ încă tributar stabilităţii în muncă, mai puţin ce-i drept în ultimii ani, dar angajatorii încă se lovesc de o legislaţie rigidă, de o inflexibilitate a contractului individual de muncă şi de taxe sociale prea ridicate, care descurajează angajările în mediul privat“, este de părere Magda Volonciu, managing partener la SCPA Magda Volonciu şi Asociaţii şi fost secretar de stat în Ministerul Muncii. Ea mai precizează că, pe piaţa muncii din România, deşi s-au făcut paşi importanţi în alinierea la practicile europene şi eliminarea muncii la negru, încă mai este loc de adoptare a unor noi forme de angajare, astfel încât salariaţii să nu „reprezinte o piatră atârnată de gâtul angajatorilor“. De altfel, în ultimii ani tot mai multe companii au început să apeleze la contractele de muncă în regim temporar, angajând oameni prin intermediul firmelor de închiriere de muncă temporară, diminuând astfel birocraţia proceselor de angajare sau restructurare şi beneficiind de o mobilitate mai mare în rândul posturilor din organizaţii. Prin urmare, şi riscul de a angaja mai mulţi oameni decât este nevoie este diminuat, iar cei aflaţi în căutarea unui job au parte de mai multe oferte de muncă, având în vedere că un post nu mai poate fi „blocat“ prin contract pe o perioadă nedeterminată.
Deşi România este departe de ratele de ocupare a forţei de muncă atinse de ţări precum Germania, Danemarca sau Marea Britanie, unde ponderea salariaţilor în total populaţie aptă de muncă variază între 70 şi aproape 73% din numărul total de locuitori, situaţia locală este mai bună decât în state precum Bulgaria sau Ungaria.
Deşi rata de ocupare a forţei de muncă din România este sub media europeană (de 64%), România are o populaţie ocupată mai mare decât cea a Greciei, a Spaniei sau a Italiei, unde rata de ocupare variază între 51% şi aproape 57%. Ţinta de ocupare a forţei de muncă stabilită în Strategia Europa 2020 (semnată de statele membre UE în 2010) include populaţia cu vârste cuprinse între 20 şi 64 de ani, în timp ce rata de ocupare calculată de Eurostat include numărul de persoane cu vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani care au obţinut venituri pentru cel puţin o oră de muncă lucrată pe săptămână.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 26.08.2013.
