Ca rezultat al acestei puteri de stabilire a preţurilor, o fabrică de automobile ar putea ajunge în situaţia în care toţi lucrătorii săi fac 7 dolari pe oră, dar singura modalitate prin care poate atrage noi lucrători este să ofere 8 dolari pe oră. Dacă le-ar oferi celor nou angajaţi 8 dolari pe oră, ar fi greu să evite să plătească 8 dolari şi muncitorilor deja existenţi, având în vedere riscul ca aceştia să intre în grevă.
Astfel că, în loc să angajeze oameni noi, uzina poate decide că este mai profitabil să plătească în continuare 7 dolari şi să rămână cu personal insuficient. Card şi Kreuger susţin că, în acest caz, majorarea salariului minim la 8 dolari ar creşte ocuparea forţei de muncă, atât timp cât societatea rămâne profitabilă.
Au trecut două decenii de când Card şi Kreuger şi-au făcut cunoscută teoria, iar ei îşi apără şi astăzi poziţia. În octombrie 2015, Kreuger a scris în The New York Times că majorarea salariului minim în SUA la 12 dolari pe oră până în 2020, de la 7,25 dolari, ar face mai mult bine decât rău. Poziţia economiştilor nu mai este una neobişnuită. Un raport comun din 2012 al Băncii Mondiale, al FMI şi al OCDE a recomandat guvernelor să stabilească un salariu minim.
Cu toate acestea, dezbaterea continuă în lumea economică. Lucrările lui Card şi Kreuger au fost contestate atât din punct de vedere metodologic (datele lor erau nesigure şi pe termen scurt), cât şi teoretic (mulţi economişti consideră că conceptul de monopsonic nu este convingător).
Evaluarea impactului salariului minim este o experienţă ameţitoare. Pentru fiecare studiu realizat de economişti respectaţi care arată clar efecte dăunătoare, există un altul care arată exact opusul. Sau invers. Spre exemplu, în cazul lui Seattle, un studiu, publicat în iunie de Centrul pentru Salarii şi Dinamicile Forţei de muncă al Universităţii California, a comparat locurile de muncă din industria fast-food cu cele din alte zone pe perioada primelor două majorări ale salariului minim (la 11 dolari şi apoi la 13 dolari). Concluzia este că nu există diferenţe detectabile. Un alt studiu ieşit în aceeaşi perioadă infirmă concluzia. Analiza, efectuată de Universitatea din Washington, foloseşte date care nu sunt disponibile publicului despre salarii şi programul de lucru. Autorii au găsit că, într‑adevăr, creşterea salariului minim la 11 dolari nu a avut un impact semnificativ asupra angajării forţei de muncă. Însă a doua creştere, la 13 dolari, a dus la o scădere accentuată atât a locurilor de muncă cât şi a orelor lucrate sub 13 dolari pe oră care nu a fost în totalitate acoperită de creşterea posturilor şi a orelor lucrate la sau peste 13 dolari. Orele pierdute au fost suficient de multe pentru a sugera o reducere netă a remuneraţiilor angajaţilor cu salarii mici.
Toţi economiştii par să fie de acord că există o anumită limită pentru cât de mare poate fi salariul minim fără să cauzeze daune grave – în afară de aceasta, este greu să ştii ce să crezi.
În această dezbatere se crede eronat de către mulţi că economiştii în favoarea salariului minim sunt apărătorii săracilor, iar cei care nu-l susţin sunt avocaţii capitalismului liber. De fapt, mulţi economişti care nu sunt în favoarea creşterii semnificative a salariului minim sunt în favoarea altor politici pe care le consideră că îi ajută pe cei săraci fără a distorsiona pieţele.
Spre exemplu, o idee populară printre economişti este creşterea scutirilor fiscale pentru angajaţii cu venituri reduse. Specialişti precum David Neumark şi Allison Schrager de la Universitatea din California susţin astfel de scutiri în defavoarea salariului minim. Neumark şi Schrager fac parte dintr-o lungă linie de economişti preocupaţi de modul în care pieţele libere ale forţei de muncă îi afectează pe săraci, însă se întreabă dacă salariul minim este cel mai bun instrument pentru a aborda aceste probleme.
Un sondaj realizat de Pew Research arată că majoritatea americanilor susţin creşterea salariului minim la 15 dolari pe oră, iar această politică are sprijinul Partidului Democrat. Oraşe din SUA precum Seattle majorează salariile. Însă ne aşteaptă mulţi ani de studii cu rezultate conflictuale şi critici metodologice.
