ZF 24

Adrian Vasilescu, BNR: Băncile ezită să treacă peste pragul încrederii

Adrian Vasilescu, BNR: Băncile ezită să treacă peste...

Autor: Adrian Vasilescu

05.11.2013, 19:49 1389

Recentele discuţii despre noi taxe şi impozite au produs emoţii în lanţ. De teama unor explozii inflaţioniste în lanţ. Ieri, la briefing, guvernatorul BNR a pus lucrurile la punct: „Impactul asupra preţurilor nu va depăşi 0,2 la sută, iar consecinţele în lanţ vor fi limitate“. Dovada că Banca Naţională crede în această analiză este măsura de ieri a Consiliului de Administraţie, prin care dobânda de politică monetară a fost redusă de la 4,25 la sută la 4 la sută. Potrivit comunicatului oficial al BNR, sunt create astfel condiţii pentru „reducerea ratelor dobânzilor la împrumuturile acordate companiilor şi populaţiei, cu respectarea normelor de prudenţialitate“.

Dar băncile sunt ezitante în faţa pragului încrederii. Iluzia lor că pot câştiga din marjă (diferenţa între dobânzile înalte la credite şi dobânzile mici la depozite) când, de fapt, marile câştiguri vin numai din creşterea volumului de credite are la bază o altă ezitare: aceea de a trece la analize diferenţiate.

E adevărat, numeroase companii înregistrează pierderi. Multe fiind de stat. Astfel de pierderi, în economia românească, nu se produc de azi, de ieri, ci de mai bine de o jumătate de secol. Criza actuală le-a amplificat. Dar, totodată, alte companii, numeroase, exportă, fac profit, contribuie la creşterea PIB-ului. Pot fi judecate laolaltă?
Este adevărat că se menţin, în multe dintre companiile statului, incompetenţa managerilor, lucrul de mântuială, consumurile aiurea de resurse energetice şi materii prime importate cu valută forte. Au fost însă adunate deja multe dovezi, în aceşti ani de criză, că sunt şi numeroase companii care au trecut la grăbirea restructurărilor.
Întâi şi întâi, prin reglarea raporturilor producţie-consum şi salarii-muncă. Şi fără a pune semnul egal între disponibilizările de personal şi restructurare. Aceste din urmă companii, mari, mijlocii sau mici, au înţeles că o schimbare de substanţă nu e posibilă fără cucerirea de noi pieţe, în condiţii de concurenţă şi de costuri adevărate. Pot fi judecate laolaltă?

Fără îndoială, România are nevoie de creştere economică. Dar nu de o creştere bolnavă, cum am mai avut, ci de o creştere sănătoasă. Numai o creştere sănătoasă ar deschide drumul către  ieşirea din criză; o criză în care ne-am afundat acum cinci ani şi din care n-avem cum să ieşim decât prin creştere economică sănătoasă, însoţită de mai multe investiţii, de înmulţirea locurilor de muncă şi scăderea şomajului. Şi de o nouă cultură economică, orientată spre piaţă. Un tip de cultură care să asigure o succesiune de alegeri bine făcută: ce se produce, pentru cine, cât, cum, totul subordonat profitului. Şi totul începând de la capitalul investit, într-un cadru general dominat de voinţă, înţelegere socială şi, în fine, investitori interni care să asigure singuri urcuşul până când vor veni mai mulţi investitori străini. Companiile ce se feresc să intre în această bătălie şi cele care nu numai că s-au aruncat în bătălie, dar şi  încep să fie câştigătoare pot fi judecate laolaltă?

Fireşte, numai de la eficienţa investiţiilor se va ajunge la remodelarea consumului. Astăzi, societatea românească are puţini bani pentru consum. Dar mâine?
Economia nu va prospera dacă producţia nu-şi va dobândi sensul real, acela de  furnizor de bunuri şi servicii pentru consum, de locuri de muncă şi de bani. Problema, aici, fiind semnul egal între pofta de consum şi pofta de muncă. De o importanţă cardinală în acest sens fiind motivaţia muncii. Aici e una dintre cheile problemei: pofta de muncă. De muncă performantă. E adevărat că s-a produs, la noi, un fenomen grav: pentru că actuala criză s-a prelungit, a fost extrapolată dezamăgirea şi o mare parte a populaţiei şi-a pierdut elanul. Cauzele fiind necazurile zilnice, teama de şomaj şi grija că într-o zi nu va mai putea să facă faţă cheltuielilor familiale ce o fac nici să nu mai vrea şi nici să nu mai poată să privească mai departe de „acum“. Dar cei cu poftă de muncă şi cei fără poftă de muncă pot fi judecaţi laolaltă?

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 06.11.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels