Am ajuns in presa in ianuarie 1990, tarat de o femeie peculoarele sediului "Scanteii". Dand cu ochii de stelele in cincicolturi si de secerile cu ciocane basoreliefate pe pereti, masmuceam ca sa fac cale-ntoarsa la fiecare cativa metri. Ea arezistat. Si nu erau numai simbolurile comuniste. Holul lung sicufundat intr-o penumbra verzuie, radioactiva, gemand de tacere, otacere vie, strivitoare, te imbrancea sa mergi in genunchi pana labiroul redactorului-sef. Acolo, odata ce deschideai usa, dadeai cuochii de biroul propriu-zis la vreo 15 m distanta, incaperea fiindinalta de aproape 5 m. Totul era gandit sa te cocoseze.
Ziarele comuniste se reciclasera peste noapte, practic cuaceiasi oameni in redactii. Cu naturalete, ziaristi care pana ieriomagiasera familia Ceausescu, laudasera distrugerea satelor si iiinfierasera pe "huliganii" de la Timisoara, vorbeau acum despregrozaviile dictaturii si binefacerile democratiei. Duplicitatea,oportunismul, chiar fripturismul n-au fost considerate niciodatapacate capitale in Romania.
Despre ziaristii reciclati si despre cum s-au "adaptat" ziarelecomuniste curentului capitalist cititi intr-uneditorial scris de Cristian Tudor Popescu pe www.gandul.info.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
