Opinie Filip&Company: Cât de gratuite sunt serviciile gratuite ale Facebook şi Instagram?

Recent, în aplicaţiile Facebook şi Instagram a fost semnalată modificarea politicii de confidenţialitate ca urmare a mai multor decizii ale diverselor autorităţi de reglementare în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal şi a instanţei europene. Printre acestea, decizia cu cea mai mare rezonanţă a fost cea dată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene („CJUE”) în cauza Meta Platforms şi alţii vs. Bundeskartellamt (autoritate de concurenţă din Germania). Modificarea politicii vizează folosirea Produselor Meta, precum Facebook sau Instagram, cu sau fără reclame sau mai bine zis contra sau fără cost.

Practic, ni se oferă două alternative sau poate trei, dacă nu mai vrem să folosim niciuna dintre platformele atât de prezente şi necesare în vieţile noastre de zi cu zi. Prima alternativă este cea în care putem folosi aplicaţiile fără „disconfortul” reclamelor, dar nu oricum, ci contra cost (12,99 de euro pe lună pentru variantele de aplicaţii mobile ale Android şi iOS; 9,99 de euro pe lună pentru PC), iar a doua alternativă este cea „gratuită”, dar care vine totuşi cu alt fel de plată, şi anume acceptul utilizatorului ca Meta să folosească datele cu caracter personal în vederea trimiterii de reclame personalizate. Evident, Meta va avea un câştig financiar din acest fapt, constând în vânzarea de reclame personalizate.

Această schimbare ridică semne de întrebare multora şi pune din nou în discuţie cât de intruzive pot deveni platformele social media.

Este util să înţelegem de unde au pornit aceste modificări. Întâi de toate, trebuie să reflectăm asupra situaţiei actuale şi să ne dăm seama că şi până acum Meta prelucra datele cu caracter personal, doar că sub temei contractual si astfel erau furnizate la fel de multe reclame personalizate.

La întrebarea “why are we doing this?” Meta răspunde cu faptul că au credinţa unui internet susţinut de reclame, care le oferă oamenilor acces la produse şi servicii personalizate, indiferent de statutul lor economic, fiind o pârghie pentru business-urile mici de a creşte şi a crea noi pieţe. În vederea promovării acestui spirit de dezvoltare şi bunăstare, Meta este nevoită să se conformeze legilor europene, mai ales în contextul deciziei CJUE şi anticiparea intrării în vigoare a Digital Markets Act („DMA”).

Pe scurt, decizia CJUE prevede faptul că folosirea drept temei contractual a prelucrării datelor de către Meta este posibilă numai cu respectarea condiţiei ca prelucrarea datelor să fie indispensabilă în mod obiectiv, astfel încât obiectul contractului să poate fi adus la îndeplinire doar prin prelucrarea datelor cu caracter personal.

CJUE concluzionează faptul că „sub rezerva verificării de către instanţa de trimitere, prelucrarea datelor cu caracter personal provenite din alte servicii decât serviciul reţelei sociale online oferite de grupul Meta nu pare a fi necesară pentru a permite furnizarea acestui din urmă serviciu” (par. 104).

Nu în ultimul rând, CJUE prevede faptul că „aceşti utilizatori trebuie să dispună de libertatea de a refuza în mod individual, în cadrul procesului contractual, să îşi dea consimţământul pentru anumite operaţiuni de prelucrare de date care nu sunt necesare pentru executarea contractului, fără a fi însă obligaţi să renunţe integral la utilizarea serviciului oferit de operatorul reţelei sociale online, ceea ce implică faptul că respectivilor utilizatori li se oferă, dacă este cazul în schimbul unei remuneraţii adecvate, o alternativă echivalentă care nu este însoţită de asemenea operaţiuni de prelucrare a datelor” (par. 150)

Cu toate acestea, Meta a continuat să prelucreze datele utilizatorilor fără consimţământul acestora, motiv pentru care autoritatea de protecţie a datelor („APD”) din Norvegia a dat o interdicţie către Meta de a mai prelucra datele în acest fel, interdicţie care s-a aplicat doar pe teritoriul Norvegiei.  Interdicţia a durat trei luni şi a fost aplicată şi o sancţiune contravenţională constând în amendă de 1 milion NOK pe fiecare zi de încălcare a legii. La finalul celor trei luni, APD-ul din Norvegia a solicitat Comitetului European pentru Protecţia Datelor („CEPD”) ca interdicţia să se aplice în toată Uniunea Europeană până ce Meta se va conforma legii. Astfel, în 31 octombrie 2023, CEPD a venit în sprijinul ADP-ului din Norvegia şi a dat curs solicitării sale (link).

Ca urmare a acestor poziţii ale diverselor autorităţi, Meta nu face altceva acum decât să se conformeze deciziei CJUE, şi anume modifică temeiul în baza cărui prelucrează datele, oferă alternative utilizatorului, îl informează şi îi vine în ajutor în vederea afişării unor reclame personalizate pe placul acestuia.

Rămâne de văzut dacă autorităţile de protecţie a datelor vor considera ca alternativa costului pentru varianta fără publicitate a Meta sau utilizare a serviciilor concurente constituie alternative suficiente în cazul în care utilizatorii doresc să îşi refuze consimţământul. Dacă răspunsul este negativ, deoarece, în practică, utilizatorii nu vor plăti şi nu vor schimba platforma din cauza barierelor mari în calea schimbării, atunci este puţin probabil ca versiunea gratuită cu reclame personalizate să fie legală în temeiul GDPR şi al DMA, deoarece, de fapt, consimţământul este singura alegere pentru cei care doresc să acceseze versiunea gratuită cu reclame personalizate.

Potrivit unui studiu[1] răspunsul la întrebarea este alternativa folosirii platformelor fără reclame personalizate viabilă? este negativ. Într-un sondaj efectuat pe 11.151 de respondenţi, doar 9% dintre aceştia au fost dispuşi să plătească pentru a continua să folosească Facebook, dacă acesta ar începe să perceapă o taxă lunară de 5 euro pentru servicii de aceeaşi calitate. În studiu s-a constatat si că 42% dintre respondenţi nu doresc să fie ţintiţi de publicitate, în timp ce 46 % nu apreciază colectarea de date pe baza activităţilor lor, dar, cu toate acestea, nu sunt dispuşi să plătească pentru servicii fără publicitate. Doar 7 % şi, respectiv, 10 % ar prefera să plătească o taxă pentru servicii fără publicitate sau ca serviciile finanţate de publicitate să colecteze date privind activităţile lor. Rezultatul este că majoritatea utilizatorilor nu vor plăti, indiferent de sumă, nici măcar pentru o versiune fără reclame de calitate superioară. În consecinţă, este puţin probabil ca versiunea cu plată să fie o alternativă realistă pentru majoritatea utilizatorilor, deoarece, în practică, aceştia nu sunt dispuşi sa plătească.

O altă întrebare este dacă serviciile concurente[2] sunt suficient de substituibile astfel încât să reprezinte alternative reale la versiunea gratuită susţinută de reclame. Răspunsul la această întrebare va depinde de posibilitatea ca serviciile concurente să ofere o versiune gratuită de platforma de socializare, iar utilizatorul să accepte sau să refuze consimţământul in mod liber. În al doilea rând, va depinde de posibilitatea ca utilizatorii Meta să se confruntă cu bariere în calea schimbării din cauza unor factori precum funcţionalitatea, mărimea bazei de utilizatori, efectele de reţea şi capacitatea de a muta datele şi contactele lor către un serviciu concurent fără efort şi în timp util. Prin urmare, există două posibile scenarii:

1. utilizatorii nu vor fi dispuşi să plătească varianta fără reclame, iar versiunea gratuită va rămâne unica alternativă, ceea ce ridica un semn de întrebare cu privire la legalitatea alternativei „gratuite”; sau
2. utilizatorii vor trece la platforme concurente determinând dezvoltarea unor concurenţi ai Meta. Aceasta mai ales dacă noii veniţi vor oferi probabil doar o versiune gratuită a serviciilor lor pentru a încuraja înscrierea utilizatorilor. În acest scenariu puţin probabil, versiunea „gratuită” propusă de Meta, dar bazată pe publicitate ţintită, ar avea mai multe argumente sa fie considerată legală.

În concluzie, Meta se conformează regulilor impuse de CJUE, dar rămân argumente pentru întrebarea dacă alternativa „gratuită” a utilizării aplicaţiilor cu reclame personalizate nu reprezintă de fapt unica posibilitate pentru utilizatori şi, deci, consimţământul pe care îl dau aceştia pentru a le fi prelucrate datele nu ar fi liber