Să luăm ca exemplu moartea. O foarte mare parte dintre eforturile noastre sunt îndreptate înspre evitarea ei. Facem eforturi extraordinare să o amânăm şi este foarte adevărat că întâlnirea cu ea este considerată un eveniment tragic. Cu toate acestea, însă, ne vine greu să trăim fără ea. Moartea dă sens vieţii noastre. Dă importanţă şi valoare timpului. Timpul ar deveni lipsit de sens dacă am avea prea mult la dispoziţie. Dacă moartea ar fi anulată complet, psihicul omului ar ajunge, în fine, asemenea celui al jucătorului dinZona crepusculară. Încă nu ne confruntăm cu această situaţie dificilă. Actualmente nu ne confruntăm nici cu o penurie de moarte, nici cu una de probleme omeneşti. Puţini observatori consideră că secolul al XX-lea ne-a lăsat o moştenire prea favorabilă. Există oprosperitate în creştere, alimentată nu întâmplător de tehnologia informaţiei, dar specia umană se confruntă în continuare cu probleme şi dificultăţi care nu se deosebesc întrutotul de cele cu care s-a luptat de la începutul istoriei sale consemnate. Secolul XXI va fi diferit. Specia umană, împreună cu tehnologia de calcul pe care a creat-o, va fi în măsură să rezolve probleme vechi de secole, legate de nevoi dacă nu de dorinţe, şi se va găsi în poziţia de a modifica natura muritoare într-un viitor postbiologic. Avem capacitatea psihologică de a aborda toate lucrurile bune care ne aşteaptă? Probabil că nu. Însă este posibil ca şi acest lucru să se schimbe. Înainte de finalul următorului secol (cel în curs, n.tr.), fiinţa umană nu va mai fi cea mai inteligentă şi mai capabilă entitate de pe planetă. De fapt, dă-mi voie să retractez. Adevărul ultimei afirmaţii depinde de modul în care definim termenul "uman". Iar aici vedem o diferenţă profundă între aceste două secole: sarcina principală, politică şi filosofică, a următorului secol (XXI, n.tr.) va fi să definim cine suntem. Dar să nu mă grăbesc. Acest ultim secol (XX, n.tr.) a cunoscut o enormă evoluţie tehnologică, iar transformările sociale care au însoţit-o au fost anticipate de puţini erudiţi în anul 1899. Ritmul schimbărilor se accelerează şi aşa a fost încă de la naşterea invenţiei (după cum voi arăta în primul capitol, această accelerare este o caracteristică inerentă a tehnologiei). Rezultatul va fi reprezentat, în primele două decenii ale secolului XXI, de transformări mai mari decât am cunoscut în tot secolul XX. Pe de altă parte însă, pentru a putea înţelege logica inexorabilă a destinaţiei la care ne va duce secolul XXI, trebuie să ne întoarcem şi să începem din prezent.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
