- Stimate domnule Ştefan Stoenescu, în anii '80, când aţi plecat din România, pentru a vă stabili în SUA, predaţi la Universitatea din Bucureşti, fiind, totodată, un eseist strălucit, precum şi un traducător de excepţie din literaturile engleză şi americană. Dacă admitem că există un continuum al fiinţei, ce lucruri definitorii simţiţi acum, la vârsta înţelepciunii, că aţi învăţat de la ambele faze ale vieţii dumneavoastră - cea românească şi cea americană?
- Mai întâi permiteţi-mi, distinsă doamnă Simona-Grazia Dima, să vă mulţumesc pentru ideea realizării acestui interviu, salutând în dumneavoastră nu numai o subtilă poetă şi o prestigioasă comentatoare a fenomenului literar în variate situări culturale, ci şi o eminentă anglistă, licenţiată a Universităţii din Timişoara, cu care am avut onoarea de a colabora la transpunerea în limba engleză a unei suite de poeme din creaţia sa de autentică valoare. Întrucât eu consider că strămutarea mea în America nu a constituit propriu-zis o ruptură, ci mai degrabă o continuitate şi poate, inerent, o adâncire pe direcţii deja existente în preocupările mele intelectuale, aş spune că, în circumstanţele date (să specific că la sosirea pe sol american în 24 Septembrie 1987 aveam aproape 52 ani şi o carieră didactică neîntreruptă de aproape un sfert de veac, precum şi o vechime ca membru titular în Uniunea Scriitorilor de aproape un deceniu), schimbarea de ambient n-a fost suficient de violentă ca să constituie pentru mine un şoc cultural. Când spun că n-a fost suficient de violentă, iau în seamă faptul că a trebuit totuşi să schimb domeniul specializării, ceea ce a însemnat o cantonare de câţiva ani buni, practic până la vârsta de 60 de ani, în mai multe direcţii de cercetare sistemică legate de literatura comparată.
Diferenţa faţă de faza româneasca a vieţii mele se poate rezuma la un singur cuvânt: libertatea, în toate ipostazele ei cardinale. Diferenţa faţă de faza americană a experienţelor mele, cele din faza românească adică, se poate rezuma şi ea la un singur cuvânt: disponibilitatea,categorie ce ţine de factori precum tinereţea, sănatatea, puterea de muncă, optimismul. Ultimul factor din serie a fost şi este încă pentru mine şi cel mai important. Este vorba de credinţa religioasă, care a fost în cazul meu o valoare dobândită prin naştere şi se referă la viaţa veşnică redobândită prin jertfa şi Învierea Mântuitorului. Această certitudine este şi sursa curajului existenţial ce mi-a jalonat cariera, permiţându-mi să-mi asum părerile şi opiniile în scris, în pofida cenzurii pe care am întâmpinat-o frontal în ţară şi, straniu uneori, chiar în locul în care mă aşteptam cel mai puţin. Căci libertatea de gândire, de opinie, de expresie, de informare, de asociere, de circulaţie şi stabilire în, practic, orice loc sau ţară, dimpreună, şi nu în ultimul rând, cu libera exercitare a credinţei religioase, reprezintă valoarea cardinală a Americii, care, laolaltă cu egalitatea în faţa legilor, cu democraţia şi cu separarea puterilor în stat, oferă, în plan ideal, fireşte, temeiuri pentru căutarea şi dobândirea mult râvnitei fericiri sau împliniri personale pe care o proclamă, ca unul din drepturile inalienabile, Declaraţia de Independenţă din 1776. Înţelept este, după mine, să subscrii şi mai ales să te foloseşti de condiţiile statuate în societatea în care trăieşti, dar, atunci când sunt flagrant încălcate, să militezi aprig pentru respectarea lor. Aspiraţiile din anii adolescenţei şi tinereţii mele, desfăşurate ambele pe parcursul "obsedantului deceniu", s-au putut însă împlini plenar abia în contextul noului meu oraş de reşedinţă, Ithaca, din statul New York şi al noii mele Alma Mater, Cornell University, unde, între august 1988 şi mai 1996, am studiat şi condus seminarii de referate pentru studenţii ce se concentrau asupra disciplinelor filologice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
