• Leu / EUR4.7619
  • Leu / GBP5.4653
  • Leu / USD4.1988
Ziarul de Duminică

Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (LXXIII). Rănile oraşului/ de dr. Alexandru Popescu. GALERIE FOTO

Străzile Bucureştilor – mică istorie sentimentală în imagini (LXXIII). Rănile oraşului/ de dr. Alexandru Popescu. GALERIE FOTO

Autor: Dr. Alexandru Popescu

30 mai 2013 206

„Rănile deschise” ale Bucureştilor

Nu ne arogăm în nici un caz un „dar al profeţiei”, dar poate cititorii acestei rubrici au remarcat că, în dese rânduri, ocupându-ne de diferite străzi ale Bucureştilor, am atras atenţia asupra faptului că, în bună măsură, Capitala a devenit un „oraş al ruinelor”, multe din casele sale nu numai că constituie discordanţe în peisajul său, ci, pur şi simplu, datorată fie neglijenţei, fie felului superficial în care au fost făcute lucrările de restaurare, constituie adevărate „răni” în „corpul Bucureştilor”, numeroase imobile, între care nu puţine de patrimoniu, fiind în pericol de a se prăbuşi, reprezentând astfel un adevărat pericol public.

De altfel, specialişti, arhitecţi, numeroase organizaţii civice au făcut, de ani buni, un apel la rezolvarea, prin diferite mijloace, a acestei probleme vitale a Bucureştilor, care, pur şi simplu, îi grevează viitorul, cele mai multe dintre ele rămânând fără ecou, sau ducând la adoptarea unor măsuri doar parţiale, cele mai multe căzute în uitare.

 

Maidane şi şantiere

De fapt, Bucureştii nu au dus niciodată lipsă de ruine şi maidane, locuri virane datorită unor cauze naturale (cutremure) sau  războaielor (bombardamente). Mărturiile de epocă menţionează, de exemplu, ravagiile cutremurului din 1802, iar, în perioadele mai noi, pe cele produse de seismele din 1940 (prăbuşirea blocului Carlton) şi 1977 („căderea” blocurilor Casata, Scala, Dunărea), dar, de cele mai multe ori, ruinele produse au fost înlăturate în scurt timp prin deschiderea unor şantiere.

Si bombardamentele au avariat imobile şi clădiri publice ale oraşului, după Primul Război Mondial (multă vreme teroarea „Zeppelinelor” stăruind în memoria bucureştenilor), dar, mai ales, după cel de al Doilea, în special ca rezultat al „preciziei” cu care  aviatori americani şi-au lansat bombele. (În cartierul în care mi-am petrecut copilăria, Buzeşti, deşi destul de departe de Gara de Nord, ţinta bombardamentelor, au stăruit, maidane, cauzate de bombe, devenite locuri de joacă pentru copii, mai ales pentru „fotbalişti”). Nu la multă vreme după încheierea războiului, şi aceste ruine au dispărut, fiind deschise numeroase şantiere ale „reconstrucţiei”.

În ceea ce priveşte zonele oraşului, în care au avut loc „demolările ceauşiste”, acestea nici au avut loc să devină maidane, căci imediat s-a trecut la ridicarea „blocurilor noi”.

Efecte de durată, care, din păcate continuă, au produs însă „cutremurele” care au avut loc în perioada postdecembristă…           

 

Strada Blănari 6

…este o adresă care s-ar putea să intre în istoria Bucureştilor, căci aici a avut loc un „eveniment” tragic: nu ca urmare a unui cutremur sau a unui bombardament, în acest loc, la 15 mai 3013, pur şi simplu, ziua „în nămiaza mare”, cum se spune, s-a prăbuşit o casă. Nu este vorba de un imobil oarecare, ci de unul care figura pe Lista monumentelor istorice, care a avut o soartă similară cu multe alte case din zona Centrului istoric al Bucureştilor, fiind părăsită şi locuită o vreme de „oameni ai străzii”. Cauza pare să fi fost trepidaţiile cauzate de lucrările de renovare executate, fără măsurile necesare de asigurare, la un imobil vecin.

În bună măsură, acest „eveniment” este caracteristic în general, „Centrului istoric” care , în opinia sociologului Mircea Kivu, exprimată încă în urmă cu şase ani, „seamănă cu un bolnav vârstnic, prins în menghina unei duble primejdii… întârzierea intervenţiei chirurgicale face ca boala sa avanseze până ce orice tratament va deveni inutil. Clădirile se prăbuşesc, la propriu, peste locatari (s-a întâmplat în urma cu puţini ani), în locul lor apar tot mai multe construcţii care nu au nimic comun cu specificul locului…”

În cele ce urmează, vom trece în revistă câteva din iniţiativele şi măsurile legislative care privesc soarta clădirilor vechi, unele de patrimoniu,  numeroase devenite ruine, dar şi a urbanisticii Bucureştilor, în general.

 

Un „Pact pentru Bucureşti”

…a fost propus,  în 2008, de 23 organizaţii civice şi profesionale, între care şi  „Ordinul Arhitecţilor din România” şi „Uniunea Arhitecţilor din România”, „preocupate de dezvoltarea durabilă a Capitalei”, conţinând „o platformă de măsuri minimale pentru o dezvoltare urbană firească” a sa. Apelul, adresat forurilor legislative şi partidelor politice, a rămas, din câte ştim, în stadiu de proiect.

Legea faţadelor

…adoptată în 2011, privind „măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor”, prevedea, între altele, obligativitatea pentru proprietari a refacerii faţadelor până în 2013. Ca aceasta lege sa poată fi aplicată, primăriile ar fi trebuit sa inventarieze toate casele cu faţade degradate, până la 10 noiembrie 2011. Nici una din aceste măsuri nu au fost aduse la îndeplinire, primăriile pretextând că nu au suficient personal pentru această operaţiune. Insuficienţele acestei legi, ca şi a măsurilor de conservare a clădirilor de patrimoniu, în general,  au fost, de altfel, semnalate de specialişti. Astfel, arhitectul Dan Marin, membru in Comisia Zonala a Monumentelor Istorice, arăta că „Degradarea fondului construit istoric…. un fenomen cvasi-general, întâlnit în multe locuri din Bucureşti… are două cauze majore. Prima îi implică pe proprietari, care fie că nu dispun de suficiente resurse pentru a-şi întreţine in mod adecvat clădirile, fie ca procedează aşa în mod intenţionat, pentru a elibera terenul si a construi la indicatori mai mari de densitate şi înălţime”. Iar „Ordinul Arhitecţilor din Bucureşti” a atras atenţia în nenumărate rânduri, încă de la adoptarea legii amintite că, în cazul zonelor protejate, obligarea proprietarilor de a reabilita faţadele , fără controlul strict al autorităţilor, ar putea duce la „masacre”. Se arată că au fost si cazuri când bucăţi de tencuială din aceste imobile au căzut pe trotuar, punând viaţa trecătorilor în pericol.

După cum s-a văzut, în „cazul de pe Blănarilor”, nu a mai fost vorba doar de faţade, ci de întreaga clădire, căci în opinia noastră, reabilitarea doar a acestora, fără consolidarea structurilor interioare, nu poate fi decât o măsură parţială, de „cosmetizare”.

 

Proiecte

Probabil realizând insuficienţa acestor măsuri legislative, Primăria Capitalei a adoptat, în aprilie 2012, un proiect privind  inventarierea  casele de patrimoniu din unele zone (Dorobanţi, Pitar Moş si Vasile Conta),  desemnând 49 de imobile din cele trei zone care urmează să primească statutul de monument istoric, fiind foarte valoroase, iar altele „fără nici o valoare”, putând fi demolate. În ceea ce priveşte caracterul oarecum subiectiv al acestei „clasificări”, am avut deja prilejul, în cuprinsul acestui serial, să remarcăm faptul că o serie de clădiri vechi, unele de mai mult de un secol, nu au fost incluse în Lista monumentelor istorice, valabilă în momentul de faţă. De altfel, Nicuşor Dan, preşedintele „Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul”, condamna ritmul lent in care Primăria Capitalei a desfăşurat aceste investigaţii: „Prin realizarea acestui studiu, primăria îşi îndeplineşte 3% din promisiunile asumate prin Pactul pentru Bucureşti.

Într-adevăr, după unele aprecieri, ar trebui să se realizeze inventarierea clădirilor din 98 de zone protejate, sarcină care şi-a asumat-o Facultatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” si firma Quattro Design.

Tot pe linia unor proiecte de perspectivă, în 2012, Primăria Capitalei a pus in dezbatere publică şi „Planul Integrat de Dezvoltare Urbana (PIDU)”, care prevede transformarea radicală (doar!) a Centrului oraşului, printr-o serie de măsuri urbanistice, privind prioritizarea circulaţiei pietonale şi amenajarea de piste pentru biciclete, reabilitarea marilor bulevarde din Bucureşti, construirea unei reţele de parcaje în zonele cheie din centrul oraşului, reconfigurarea marilor pieţe prin concurs de arhitectură, reamenajarea altor spaţii publice importante din centrul oraşului.

 

…şi regulamente

Această „sarabandă” de proiecte, dintre care cele mai multe au fost aplicate, în cel mai bun caz, doar parţial, a continuat, astfel încât, sesizând insuficienţele vechii „Legi a faţadelor”, în 2013, Primăria Capitalei a pus in dezbatere publică „Regulamentul pentru reabilitarea faţadelor clădirilor din Bucureşti”. Potrivit documentului, proprietarii imobilelor dărăpănate au obligaţia sa repare faţada, pe cheltuiala proprie, în termen de 12 luni după ce au fost notificaţi de primărie. De data aceasta se prevede că  lucrările de reabilitare a faţadei se execută pentru întreg imobilul, deci iarăşi „interiorul” clădirilor a rămas în afara acestor măsuri! De asemenea, se are în vedere şi o „situaţie de urgenţă”:  proprietarii clădirilor care, prin nivelul de degradare a faţadei, pun in pericol sănătatea, viaţa, integritatea fizică şi siguranţa populaţiei şi/sau afectează calitatea mediului înconjurător, a cadrului urban construit si a spaţiilor publice urbane sunt obligaţi, din proprie iniţiativă, să reabiliteze faţada clădirii”.

După cum s-a văzut, aceste prevederi au venit prea târziu pentru clădirea din Blănari 6 şi, probabil, pentru atâtea altele din Bucureşti.

 

Măsuri de urgenţă

Şi totuşi, se pare că acest eveniment nefericit nu a rămas fără urmări, cel puţin pe plan declarativ. În stilul său impetuos, primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a declarat că, în cadrul unor măsuri de urgenţă, va solicita premierului Victor Ponta o modificare a legislaţiei care să permită expropierea imobilelor care sunt lăsate de izbelişte de către proprietari şi pot constitui un pericol pentru cetăţeni. De asemenea, Primarul general îi va cere sprijinul Prim-ministrului în elaborarea unor programe de finanţare în vederea reabilitării acestor clădiri cu probleme. De fapt, nu numai în Centrul istoric, ci şi în alte zone ale Bucureştilor, mai există numeroase clădiri, care riscă să se prăbuşească în orice moment. Doleanţa este cu atât mai mare încât acele case sunt locuite de oameni, care spun că se tem pentru siguranţa lor, dar că nu au unde să se ducă în altă parte.

Tocmai de aceea am inserat în cuprinsul acestui episod o serie de fotografii, tot atâtea propuneri de reabiltare a unor clădiri din Centrul istoric, dar şi din alte zone, care să ducă la lecuirea acestor „răni” din corpul oraşului… (Remarcăm că, faţă de data la care au fost făcute aceste fotografii, nici nu mai ştim dacă imobilele reproduse mai există sau care este stadiul lor actual de degradare).

Etichete:

Principalele valute BNR - joi, 13:35
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7619
Diferență: 0,1262
Ieri: 4.7559
Azi: 4.1988
Diferență: 0,1121
Ieri: 4.1941
Azi: 5.4653
Diferență: -0,2591
Ieri: 5.4795
Azi: 4.1953
Diferență: 0,2054
Ieri: 4.1867