Raportarea sustenabilităţii reprezintă un proces complex pe care companiile trebuie să îl pregătească. În primul rând, implementarea va fi treptată în perioada (2024 – 2028):
♦ de la 1 ianuarie 2024 pentru marile întreprinderi (cu peste 500 de angajaţi) care fac deja obiectul Directivei privind Raportarea Nefinanciară (NFRD), cu rapoarte care trebuie prezentate în 2025;
♦ de la 1 ianuarie 2025 pentru marile societăţi care nu fac în prezent obiectul NFRD (cu peste 250 de angajaţi şi/sau cu o cifră de afaceri de 40 mil. euro şi/sau active totale de 20 mil. euro), rapoartele urmând să fie prezentate în 2026;
♦ de la 1 ianuarie 2026 pentru IMM-urile listate şi alte întreprinderi, cu rapoarte care trebuie prezentate în 2027.
Fiind un proces de raportare bazat pe principii noi, entităţile trebuie să îşi definească obiectivele în materia sustenabilităţii, să configureze procesele şi activităţile în conformitate cu noile cerinţe de sustenabilitate, iar în cele din urmă să se asigure prin proceduri proprii de control intern că raportarea se realizează conform reglementărilor aplicabile şi sunt lipsite de denaturări.
Auditorul va trebui să confere încredere utilizatorilor că raportările de sustenabilitate conferă o imagine fidelă a comportamentelor şi acţiunilor legate de mediu, de acţiuni sociale şi guvernanţă, iar provocările sunt legate de maniera în care sunt realizate estimările şi aprecierile asupra unor elemente care nu sunt cuantificabile, ci ţin, mai degrabă, de aspecte calitative. Şi în cazul misiunilor de audit, asigurarea iniţială va fi una limitată urmând ca în viitor să fie oferită o asigurare rezonabilă.
Aşa cum este menţionat în prefaţa Directivei nr. 2464/2022, Comisia Europeană şi-a luat angajamentul prin Pactul verde european (denumit în continuare „Pactul verde“) de a revizui prevederile privind raportarea de informaţii nefinanciare din Directiva 2013/34/UE. „Pactul verde reprezintă noua strategie de creştere a Uniunii. Scopul său este transformarea Uniunii într-o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor şi competitivă, fără emisii nete de gaze cu efect de seră (GES) până în 2050. Pactul urmăreşte, de asemenea, să protejeze, să conserve şi să consolideze capitalul natural al Uniunii, precum şi să protejeze sănătatea şi bunăstarea cetăţenilor Uniunii împotriva riscurilor legate de mediu şi a impactului aferent.“
Apare definirea noului climat economic european ca fiind o „economie socială de piaţă a Uniunii“ care este configurată în sensul pregătirii pentru viitor şi că oferă stabilitate, locuri de muncă, creştere economică şi investiţii durabile aşa cum rezultă din Directiva UE 2022/2464 din 14 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE şi a Directivei 2013/34/UE în ceea ce priveşte raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi – „Directiva UE nr. 2464/2022“.
Inclusiv Registrul Public Electronic al auditorilor financiar va trebui să fie actualizat conform cerinţelor Directivei UE nr. 2464/2022 şi va conţine menţiunea dacă auditorul statutar este sau nu autorizat să efectueze asigurarea raportării privind durabilitatea. În cazul dosarelor de lucru ale auditorului, în cazul în care „acelaşi auditor statutar efectuează atât auditul statutar al situaţiilor financiare anuale, cât şi asigurarea raportării privind durabilitatea, dosarul de asigurare poate fi inclus în dosarul de audit.“
Practic, întreaga societate va beneficia de efectele acestor raportări de sustenabilitate. Stim că este în natura umană să rămână în zona de confort, dar felul în care au evoluat lucrurile ne-a aratat ca nu se mai poate continua aşa – riscăm să nu mai lăsăm nimic generaţiilor următoare. Astfel, prin introducerea obligativităţii de a raporta, implicit şi acţiunile de zi cu zi ale companiilor cu activitate economică vor trece, mai întâi, prin mecanism intern de verificare – ii putem spune, daca doriti „un filtru verde“. Astfel, este influenţat comportamentul şi ieşim din zona de confort pregătind, e adevărat, cu anumite costuri, un climat sustenabil.
Dincolo de eforturi şi costuri suplimentare care apar, vorbim, mai întâi, de un climat sănătos şi durabil. In concluzie, trebuie să vedem întregul proces ca o investiţie în viitorul generaţiilor următoare care schimbă paradigma „scopul activităţilor economice este să fie realizat profitul, dar nu în orice condiţii... mai întâi ne asigurăm de sustenabilitatea mediului nostru sau, mai pe limbajul profesioniştilor contabili, de „continuitatea“ activităţilor noastre.
