Problema juridică supusă analizei este următoarea: o factură electronică transmisă în sistemul RO e-Factura este aptă a "a înlocui" conceptul de „factură supusă confirmării de primire" în contextul formulării unei Cereri de emitere a ordonanţei de plată?
Compania noastră vă invită să parcurgeţi prezentul articol pentru a descoperi de ce considerăm că răspunsul la întrebarea supusă atenţiei este unul afirmativ, explorând prevederile legale incidente.
Cu titlu preliminar, apreciem că se impun a fi aduse câteva aspecte edificatoare cu privire la procedura ordonanţei de plată. Astfel, în plus faţă de procedura de drept comun, legiuitorul a înţeles să instituie proceduri speciale, cu caracter pur facultativ, acestea având menirea de a degreva instanţele de judecată, facilitând, totodată, accesul la justiţie.
Printre acestea se regăseşte procedura simplificată a ordonanţei de plată, prevăzută la art. 1.014 şi urm. din Codul de Procedură Civilă, aceasta fiind utilizată în vederea recuperării cu celeritate a unei creanţe certe, lichide şi exigibile prin sesizarea instanţei de judecată, în baza unui înscris necontestat de către părţi şi asumat de către acestea prin semnătură.
Cu toate că, din analiza prevederilor legale incidente, procedura supusă atenţiei nu ar trebui să ridice dificultăţi, în ultimii ani a fost constatată o practică judiciară neunitară în ceea ce priveşte cererile de emitere a ordonanţei de plată, atât în jurisprudenţă, cât şi în doctrină fiind conturată opinia majoritară potrivit căreia, pentru a constitui un „izvor generator” de creanţe certe, lichide şi exigibile, facturile fiscale se impun a fi acceptate la plată, prin semnare şi ştampilare de către destinatar: „factura comercială este un înscris sub semnătură privată prin care se constată de regulă, executarea unei operaţiuni comerciale, respectiv o notă scrisă privitoare la mărfurile vândute sau la serviciile prestate în care acestea sunt arătate amănunţit, indicându-se natura, calitatea, cantitatea, preţul, modalităţile contractului. De aceea, factura comercială face dovada împotriva emitentului şi în favoarea destinatarului ei, dar, dacă factura este acceptată de către destinatar, ea face dovada şi în favoarea emitentului”[1].
În contextul unei ere digitale în continuă evoluţie, România a urmat un parcurs semnificativ către facilitarea şi modernizarea procesului de facturare, fiind adoptat şi implementat sistemul RO e-Factura. Astfel, emiterea Ordonanţei de Urgenţă nr. 120/2021 a marcat începutul unei noi etape în gestionarea şi raportarea facturilor.
Una dintre cele mai semnificative schimbări introduse de proiectul RO e-Factura a fost implementarea treptată a obligaţiilor de raportare pentru diverse categorii de entităţi. Începând cu 1 aprilie 2022, s-a instituit obligaţia de raportare pentru toate unităţile afiliate care acceptă vouchere de vacanţă, fie în format tipărit, fie electronic. Ulterior, s-a extins obligativitatea raportării prin RO e-Factura pentru alte categorii de operatori economici. Astfel, această măsură a vizat operatorii stabiliţi în România în relaţia Business to Government (B2G) şi operatorii care comercializează produse cu risc fiscal ridicat în relaţia Business to Business (B2B).
Legea nr. 296/2023 a reprezentat un nou pas esenţial în implementarea sistemului şi astfel, începând cu data de 1 ianuarie 2024, obligaţia transmiterii facturilor prin e-Factura în relaţia B2B a fost extinsă în mod considerabil. Actul normativ a creionat o serie de termene limită şi sancţiuni pentru nerespectarea acestora, consolidând astfel conformitatea fiscală în domeniul facturării electronice. Ulterior, prin intermediul Ordonanţei de Urgenţă nr. 115/2023, au fost aduse câteva modificări prevederilor introduse anterior prin Legea nr. 296/2023, cu privire la termenele de declarare şi amenzile aplicabile în cazul contravenţiilor, cadrul legal şi procedural al sistemului e-Factura devenind mai stabil.
În mod introductiv, în sensul art. 2 alin. (1) din OUG nr. 120/2021, destinatarul facturii electronice este definit drept „operatorul economic, autoritatea contractantă, entitatea contractantă şi orice altă entitate care primeşte factura electronică însoţită de sigiliul electronic al Ministerului Finanţelor în sistemul naţional privind factura electronică RO e-Factura.”
[1] Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a Civilă, Sentinţa civilă nr. 246/2013 din data de 06.06.2013 (www.lege5.ro).
În continuare, art. 4 alin. (4) din actul normativ sus-menţionat statuează faptul că: „în situaţia în care factura electronică transmisă respectă structura prevăzută la alin. (1), se aplică sigiliul electronic al Ministerului Finanţelor şi se comunică de îndată destinatarului. Aplicarea sigiliului electronic al Ministerului Finanţelor atestă primirea acesteia în sistemul naţional privind factura electronică RO e-Factura.”
Prevederile legale citate pun în lumină modalitatea de comunicare a facturilor electronice transmise în sistemul RO e-Factura, respectiv un mecanism de automatizare si eficientizare a conceptului de „comunicare a facturii”, fiind suficientă încărcarea în sistemul menţionat a unei facturi electronice şi, dacă aceasta întruneşte cerinţele de structură prevăzute de art. 4 alin. (1) din actul normativ amintit, se va aplica sigiliul electronic al Ministerului Finanţelor şi se va efectua comunicarea ei către destinatar, dovada recepţionării acesteia fiind întocmai sigiliul electronic aplicat.
Mai mult decât atât, acelaşi art. 4 prevede la alin. (7) următoarele: „data comunicării facturii electronice către destinatar se consideră data la care factura electronică este disponibilă acestuia pentru descărcare din sistemul naţional privind factura electronică RO e-Factura. Destinatarul este notificat cu privire la facturile electronice primite în sistemul naţional privind factura electronică RO e-Factura conform procedurii prevăzute la art. 3 alin. (4). Data comunicării este accesibilă în sistem şi emitentului facturii electronice.”
În sensul celor de mai sus, prezintă interes modificările esenţiale aduse Codului fiscal şi OUG nr. 120/2021 prin Legea nr. 296/2023, ce vor fi prezentate într-o manieră succintă în cele ce urmează. În primul rând, referitor la modificările aduse Codului fiscal, subliniem faptul că prevederile art. 319 alin. (11), în concordanţă cu alin. (24), trasează două aspecte cruciale: (i) pentru operaţiunile realizate între persoane impozabile stabilite în România, sunt considerate facturi numai facturile care îndeplinesc condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 120/2021, iar (ii) utilizarea facturii electronice face obiectul acceptării de către destinatar, cu excepţia facturilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021, cu modificările şi completările ulterioare.
În al doilea rând, modificarea art. 10 alin. (1) din OUG nr. 120/2021 presupune că, „înrelaţia comercială B2B, între persoane impozabile stabilite în România, emitentul facturii electronice are obligaţia de transmitere a acesteia către destinatar utilizând sistemul naţional privind factura electronică RO e-Factura, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1). Fac excepţie facturile simplificate emise conform art. 319 alin. (12) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.”
În al treilea rând, în conformitate cu art. 132, primirea şi înregistrarea de către destinatarul - persoană impozabilă stabilită în România a unei facturi emise de operatori economici stabiliţi în România, în relaţia B2B, fără respectarea prevederilor art. 10 alin. (1), constituie contravenţie, constatarea acesteia urmând a fi realizată de către organele fiscale competente.
Prevederile OUG nr. 120/2021, alături de Procedura de utilizare şi funcţionare a sistemului naţional RO e-Factura, conturează un cadru juridic robust pentru transmiterea şi recepţionarea facturilor electronice în mediul comercial B2B.
În acest sens, în ceea ce priveşte procedura efectivă de comunicare a facturilor electronice transmise în sistemul e-Factura, sunt esenţial a fi menţionate prevederile art. 4 din cadrul Procedurii de utilizare şi funcţionare a sistemului naţional privind factura electronică RO e-Factura. Articolul vizează destinatarii facturilor electronice emise în relaţia B2B şi stabileşte faptul că, pentru a primi şi descărca factura electronică, destinatarul utilizează mijloacele de identificare electronică pentru accesarea SPV, în vederea interconectării aplicaţiei sale cu sistemul RO e-Factura prin intermediul unui set de microservicii expuse sub formă de API şi a utilizării aplicaţiilor gratuite puse la dispoziţie de către Ministerul Finanţelor.
De asemenea, în conformitate cu art. 3 alin. (3) din Procedura sus-menţionată, „în situaţia în care (...) nu sunt identificate erori, se aplică semnătura electronică a Ministerului Finanţelor care atestă primirea facturii electronice în sistemul RO e- Factura“, fişierul însoţit de semnătura electronică a Ministerului fiind pus la dispoziţia emitentului, respectiv destinatarului, sub forma unui fişier arhivă de tip zip, iar potrivit art. 7 alin. (2) , pentru fişierele corespunzătoare facturilor primite şi nedescărcate de către destinatar, se transmit notificări în ziua următoare publicării fişierelor nedescărcate, în mod automat, la adresele de poştă electronică completate în SPV de către reprezentanţii destinatarului, dacă a fost exprimată opţiunea în acest sens.
Nu în ultimul rând, în sprijinul aptitudinii unei facturi electronice transmise în sistemul e-Factura de a întruni cerinţele unei facturi comunicate către destinatar, fără a fi necesară confirmarea ori semnarea de primire a acesteia, amintesc şi prevederile art. 8 din Procedura de utilizare şi funcţionare a sistemului, ce statuează următoarele aspecte edificatoare:
„Data comunicării facturii electronice către destinatar se consideră data la care factura electronică este disponibilă acestuia pentru descărcare din sistemul RO e-Factura.”
În egală măsură, prin intermediul notificărilor automate, destinatarul este informat în mod corespunzător cu privire la facturile electronice primite şi nedescărcate, asigurându-se astfel un flux eficient de comunicare între părţile implicate.
Aceste reglementări introduc o paradigmă nouă prin eliminarea necesităţii unei semnături de primire asupra facturii pentru a fi considerată acceptată la plată, transmiterea prin intermediul sistemului e-Factura devenind suficientă pentru a conferi acest statut.
Modalitatea de comunicare a facturilor electronice în cadrul sistemului RO e-Factura reprezintă un mecanism eficientizat de transmitere a acestora. Încărcarea unei facturi electronice în sistemul menţionat şi respectarea cerinţelor de structură prevăzute de lege conduc la aplicarea sigiliului electronic al Ministerului Finanţelor şi la comunicarea facturii către destinatar. Pe cale de consecinţă, demonstrarea recepţionării facturii este supusă aplicării sigiliului electronic amintit.
Prin urmare, în lumina prevederilor legale citate, apreciem că transmiterea unei facturi electronice în sistemul RO e-Factura este suficientă pentru a întruni cerinţele unei facturi comunicate către destinatar, fiind aptă a înlocui conceptul de "factură supusă confirmării de primire" în contextul formulării unei Cereri de emitere a ordonanţei de plată, sub rezerva de a nu fi contestată de către destinatar.
Concluzionând, transmiterea facturii electronice în sistemul RO e-Factura este în deplină concordanţă cu cerinţele de admisibilitate ale ordonanţei de plată.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
