Au mai rămas, din acest an, opt luni. Prea puţin timp pentru casocietatea românească să facă, până la sfârşitul lui 2011, tot ceare de făcut: să ieşim din recesiune, să consolidăm creşterea cusemnul plus şi totodată să accelerăm reformele structurale.
Anul 2012 va fi electoral. În toată lumea, în anii electorali,frâiele economiei slăbesc, se produc relaxări care să facăsesizabile acumulările de până atunci. Mai peste tot, pe planetă,în anii cu alegeri, în economie se apasă cu înverşunare pe toatepedalele care pot să-i arate alegătorului, cu deosebire celui dinclasa de mijloc, că viaţa lui ori e mai bună, ori tinde să seîmbunătăţească. Dar cu o singură condiţie: să fi fost făcuteacumulările necesare pentru un astfel de salt calitativ.
Cum va fi în România lui 2012? Partidele, toate, au ajuns la orăscruce de drumuri: fie sunt în pericol să piardă alegerile, fiesunt în faţa uriaşei răspunderi de a le câştiga. Dar ca un partidori o coaliţie de partide să câştige alegerile va fi nevoie săprobeze că ştiu ce să facă pentru ca viaţa populaţiei să seschimbe. Oamenii vor să ştie cum va evolua realitatea din piaţa deconsum. Sau cea de la fiecare de-acasă, de pe masa în jurul căreiase adună familia. Mai departe îi interesează veniturile, casele,spitalele, şcolile, străzile, securitatea persoanei.
Doi ani au fost pierduţi în bătălia pentru bunăstare. În 2009 şiîn 2010 au fost ochite, cu puţine excepţii, numai ţintele dinbuget. Pentru asigurarea unui echilibru adecvat între venituri şicheltuieli. De 2011 însă e legată o altă şansă: grăbirea proceselordin economia reală. Prin fapte, nu prin vorbe. Fiindcă nimic nu emai rău decât atunci când vorbele (declaraţii, promisiuni că va fiaccelerată restructurarea, că vor fi repornite motoarele economiei)nu sunt urmate şi de fapte. Sau când proiecţiile de relansareeconomică nu au un sprijin, o bază reală. Leul, relativ stabil,poate fi o oglindă în care să te uiţi. Şi în care să ai încredere.Dar pentru o masă critică în stare să sprijine relansarea e nevoiede mai mulţi indicatori, între care rata şomajului, deficitulbugetar, eficienţa, productivitatea şi competitivitatea. Atâtavreme cât, într-o ţară, toţi aceşti indicatori au rate negative,motorul relansării economice nu-i deloc uşor de pornit.
Iată prioritatea-priorităţilor: avem nevoie ca de aer destructuri noi, eficiente în economie, care să asigure un altstandard de viaţă. Din nefericire, cel puţin în acest an, nu sepoate face prea mult pentru îmbunătăţirea vieţii românilor.Dimpotrivă, după ce în 2010 românii au trăit mai rău decât în 2009,e posibil ca, pentru o mare parte a populaţiei, anul 2011 să fiemai rău decât 2010. Şi atunci ce rămâne de făcut? Un singur lucru:în 2011, cu deosebire în partea a doua a anului, să fie puse bazeleunei relansări veritabile a vieţii economice şi a vieţii sociale.În aşa fel încât, începând din 2012, să se producă o îmbunătăţireneîncetată a standardului de viaţă. Dar aşa ceva se va întâmplanumai dacă în 2011, în împrejurări economice şi sociale încă grele,fiindcă lumea n-a ieşit din criză, vor fi semănate condiţiile deîmbunătăţire a nivelului de trai începând din 2012.
Totul depinde însă de ce vom semăna. Şi de cum vom semăna. Înanii comunismului românii s-au obişnuit să semene mai mult pe lângăşosele, pe unde treceau coloanele oficiale, în timp ce mai departecâmpul era lăsat vraişte. Nu de aşa ceva avem acum nevoie. Româniaare acum nevoie de o restructurare totală a companiilor. Cudeosebire a celor de stat. Plecând de la adevărul că şi în acest anne confruntăm cu aceleaşi performanţe şubrede, de care n-am reuşitsă scăpăm, ce fac să fie extrem de scumpă şi o creştere aProdusului Intern Brut cu numai un procent sau două. Motivaţiamultor manageri: n-avem resurse pentru o economie performantă. Darpuţine ţări dezvoltate au resurse. Au, în schimb, economiicompetitive. De o economie competitivă are nevoie şi România.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
