Opinii

Scandalul de la Apa Nova. Pentru prima dată o companie străină este pusă sub acuzare pentru dare de mită. Dar Bechtel? Dar EADS? Dar Microsoft?

Scandalul de la Apa Nova. Pentru prima dată o companie străină este pusă sub acuzare pentru dare de mită. Dar Bechtel? Dar EADS? Dar Microsoft?

Autor: Iulian Anghel

25.09.2015, 17:21 3799

În 2003 unul dintre membrii echipei Franţei de Cupa Davis care evolua la Bucureşti împotriva României a avut un „of” particular între „ofurile” comune pe care străinii le exprimau pe atunci în scurtele sau lungile lor şederi în Capitală: apa de la robinet este „foarte rea”. Aproape cu siguranţă omul nu avea de unde să ştie că distribuitorul de apă în Bucureşti era/este Apa Nova, companie controlată de compatrioţii lui de la Veolia EAU.

DNA acuză compania că a majorat preţul apei în Bucureşti dând şpagă funcţionarilor primăriilor, ca să tacă din gură. Sunt arestări în rândul funcţionarilor români decise de DNA Ploieşti (Apa Nova deţine distribuţia şi în Ploieşti).

Între acuzaţi sunt şi francezi, dar numele sonor este al lui Bruno Roche, aflat în consiliul de administraţie al Apa Nova.

Roche este unul dintre cei mai importanţi străini stabiliţi la Bucureşti. A fost ani de zile şeful Camerei de Comerţ franceze în România - până anul trecut când a demisionat după ce a preluat atribuţiile grupului şi în Bulgaria. Camera de Comerţ franceză are peste 400 de membri şi numără între cotizanţi nume grele precum Dacia Renault, cea mai mare companie din România, BRD, a doua bancă după active şi cotă de piaţă din România, Orange, liderul pieţei de telecom.

Faptele de care este acuzată Apa Nova (anii 2008 - 2015) s-au petrecut, în bună măsură, şi în vremea în care Roche era la conducerea Apa Nova, dar şi a Camerei de comerţ franceze în România.

Într-un interviu pentru ZF din 2011, Bruno Roche spunea că, în ciuda crizei grave, nicio companie franceză importantă nu a părăsit România „chiar dacă vremea profitului cu două cifre” a trecut. Cu un an în urma interviului din ZF mai sus citat (în anul 2010, deci), în ziarul francez La Croix a apărut un articol în care reprezentanţi ai puternicei companii franceze Colas care avea contracte pentru construcţia de autostrăzi în România de sute de milioane de euro, acuzau faptul că li se cere „şpagă” ce ajunge la 20% din valoarea contractului - lucru perfect plauzibil având în vedere nomenclatorul de şpagă făcut public de DNA cu fiecare arestare.

În respectivul articol din La Croix, Colas ameninţa că se retrage din România. Dar nu a făcut-o decât un an şi jumătate mai târziu când Ministerul Transporturilor le-a reziliat contractul pentru autostrada Medgidia - Cernavodă (contract de 224 mil. eiuro) pentru că, aşa cum susţinea atunci ministrul de resort Anca Boagiu, “au stat ca o moluscă” şi nu au respectat înţelegerile.

La câteva zile, într-un interviu pentru ZF, fostul ambasador al Franţei Henri Paul spunea că rezilierea contractului este “profund nedreaptă”.

Dar nimeni nu a pomenit de şpagă. Şpagă ce, la valoarea contractelor câştigate de Colas în România la acea vreme - vreo 600 de milioane de euro – ar fi însemnat peste 50 de milioane de euro. Cine i-a luat, dacă i-a luat?

Nimeni nu mârâie. Nimeni nu dă din casă. De ce?

Pentru că mituitorul este, până la urmă, la fel de în avantaj ca mituitul, fie că este de pe aici, fie de aiurea. “Turcul plăteşte!”, e o vorbă veche, nu? Adică cel ce plăteşte totul, oamenii care nu au ştiut în viaţa lor că primesc apă de la “francezi” sau că merg pe un drum construit de “americani”.

Se schimbă paradigma? Nimeni nu a acuzat până acum în România companii străine de încartiruire în lanţul mitei.

Este aproape incredibil cum în cazul contractului cu americanii de Bechtel pentru Autostrada Transilvania – 1,4 mld. dolari plăţiţi pentru doar 50 de kilometri de autostradă - nu este acuzat nimeni.

Nu s-a dat aici şpagă?

Iată ce scria revista americană Foreign Policy, o publicaţie respectată, în februarie curent, care acuza Bechtel că plăteşte ambasadori şi funcţionari ai ambasadelor pentru a le facilita accesul la fondurile ţărilor în care lucrează: “Una dintre cele mai sărace ţări din Europa ( România – n. n.) voia un drum, aşa că megaconstructorul Bechtel i-a vândut o autostradă de 1,3 miliarde de dolari, cu sprijinul unui puternic ambasador american (ambasador la Bucureşti – n. mea.). Amuzant e că, în timp ce autostrada abia dacă există, ambasadorul lucrează (după plecarea de la post – nota autorului), pentru Bechtel”.

Contractul cu Bechtel?

Contractul EADS?

Contractul Microsoft?

Un miliard de euro a plătit România pentru securizarea frontierelor. Frontierele sunt securizate, dar România este în afara Schengen. Iar de şpăgi se ocupă procurorii germani pentru că procurorii români nu au curajul sau nu au date să urmărească traseul şpăgii.

Contractul cu Microsoft? Nu ştiau – Microsoft sau Fujitsu - de înţelegeri de zeci de milioane de euro câştigate cu ajutorul şpăgii?

O ţară puternică şi o justiţie puternică nu se teme să ia gâtul unei companii fie ea şi VW care are venituri cu peste 50 de miliarde de euro peste întregul PIB al României. Dar o ţară mică se teme. Ancheta procurorilor împotriva Apa Nova este o vânătoare de iepuri într-o pădure plină de balauri.

Dar, dacă nu intri mai adânc în pădure vei rămâne mereu cea mai săracă ţară din UE şi, cu siguranţă, cea mai furată.

Nu este un păcat că eşti sărac dacă aşa te-ai născut dar dacă eşti sărac şi nu-şi pasă că alţii te fură, chiar îţi meriţi soarta.

AFACERI DE LA ZERO