Am auzit si am citit atat de des despre „criza" in ultima perioada incat simturile mele aproape s-au imunizat cand cuvantul cu pricina reapare intr-o forma sau alta. Pana si vechile mele crize de bila ma deranjeaza parca mai putin de cand „criza" este in tot si in toate.
Am analizat-o cu totii din toate unghiurile: dinamica comportamentului de consum , atitudinea autoritatilor si a mediului de afaceri, perceptiile si reactiile investitorilor. Concluziile sunt diverse, cum era si normal, si ele difera nu numai dinspre vest spre est, asa cum a si pornit fenomenul, sau de la statul liberal la cel interventionist, ci de cele mai multe ori difera in interiorul guvernelor, al companiilor, printre analistii adunati in jurul aceleiasi mese. Departe de mine gandul de a comenta pe seama acestor concluzii. In schimb m-as limita numai la o analogie punctuala intre piata financiar - bancara si cea extra - reglementata, normal de altfel, a produselor farmaceutice .
Pana la declansarea crizei si a primelor falimente rasunatoare bancile aproape ca ajunsesera sa isi gandeasca campaniile de recrutare a clientilor de la poarta maternitatilor, fara cine stie ce evaluare avansata, pentru a fi siguri ca vor inregimenta cat mai multi dintre acestia.
Consumatorul bombardat direct sau indirect cu mesaje despre usurinta obtinerii unui credit se lasa ademenit precum este atras de dara de miros din reclamele la cafea. Ma intreb astazi, folosind experienta mea din domeniul farmaceutic, de ce oare produsele financiare (dintre care unele au ajuns sa fie denumite concludent"toxice" - cum pot deveni si unele medicamente consumate in exces) nu ar fi insotite si ele de un prospect care sa mentioneze toate reactiile adverse, modul de administrare, interactiuni cu alte produse, precautii daca durata de administrare este prea lunga etc . De ce nu ar exista o veriga intermediara, care sa nu fie destul de neavizatele organizatii de protectie a consumatorilor, asimilabila cu medicul prescriptor si care sa te puna in tema cu ce produs ti se potriveste si ce riscuri asociate ai si sa-si asume alaturi de tine responsabilitatea sfatului pe care ti-l ofera?
Pentru companii exista consultanti specializati pe fiecare arie in parte, dar cum ramane cu consumatorul mai putin avizat? Statul este cel care ar trebui sa se implice in reglementarea domeniului pentru a introduce un astfel de filtru ? Poate ca boala este un argument mult mai puternic decat nevoia de a obtine un credit pentru consum, dar daca ne gandim, acum un secol - doua si medicina se baza mai mult pe leacuri babesti ai caror utilizatori erau la fel de bine informati despre produse si proceduri ca si consumatorii de credite de inceput de secol 21.
Nu vreau sa imping analogia mai departe catre cum s-ar reglementa, ca structura, un astfel de model, dar sunt convins ca se pot gasi analogii pe langa cea anterior prezentata si cu alte profesii liberale ca notarii sau avocatii, menite intr-o forma sau alta sa protejeze consumatorul de abuzuri.
Ce vreau sa spun este ca daca tot vorbim despre interventia statului in reglementarea suplimentara a sistemului financiar-bancar atunci scopul propus trebuie sa fie nu controlul institutiilor din domeniu, pentru ca acestea se vor replia si vor gasi intotdeauna cum sa ambaleze alte si alte produse, crosetand printre reglementari, ci protectia fiecarui consummator in parte in momentul in care este pus sa aleaga astfel de produse. In caz contrar, chiar daca crizele nu dureaza la nesfarsit, riscam sa ne intoarcem din nou si din nou in situatii similare si costurile asociate de fiecare data vor fi platite din marele buzunar al contribuabilului.
Dragos Dinu este partner al firmei de consultanta specializata in industria farmaceutica Link Resource
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
