Ce este nou in lumea pariziana a aparitiilor editoriale? Biblia. Stravechea carte sfanta constituie la Paris, un adevarat eveniment. Cartea Cartilor, din care numai in Franta se vand in fiecare an peste 250.000 de exemplare, in cel putin zece traduceri mai mult sau mai putin recente, mai poate ea starni o adevarata valva in lumea teologilor, a literatilor, ba chiar si in marele public? Faptul este, intr-adevar, iesit din comun. Cum vom vedea, el se datoreste caracterului cu totul special al unei noi versiuni a Sfintei Scripturi.
Caci noua talmacire in franceza a textelor sfinte este fructul unei colaborari intre 27 dintre cei mai mari exegeti contemporani, specialisti ai studiilor biblice, si 20 de scriitori, reprezentanti de seama ai literelor franceze din zilele noastre. Daca unul dintre scriitori, prozatorul Jean Echenoz, marturiseste azi ca munca la traducerea unor carti ale Bibliei i-a schimbat viata, un savant biblist recunoaste ca, lucrand ca un mare cunoscator de ebraica asupra unei carti din Vechiul Testament, impreuna cu un scriitor, aceasta conlucrare l-a facut sa "redescopere textul" al carui specialist era. Aceasta e vesnica noutate a Scripturilor, care pot oricand sa reinnoiasca existenta unuia ce nu le cunostea sau sa improspateze viziunea celui ce le cunostea demult! Recenta Biblie franceza este revolutionara, am putea spune, prin metoda inedita a talmacirii ei, prin capacitatea ei de a raspunde la intrebarile epocii noastre, la unele cautari febrile ale omului in acest inceput de secol si de mileniu nou.
Sunt, marturisesc, un vechi cititor al Cartii Sfinte. M-a hranit, m-a consolat, m-a intarit, m-a luminat la aproape toate varstele existentei mele. Au fost ani cand, prin inchisorile comuniste, am jinduit dupa aceasta Carte a Cartilor ca dupa un izvor ce ne era interzis. Acolo unde nu puteam vedea nici o litera tiparita, as fi fost fericit sa o am ca pe o unica scriere cuprinzand tot ce e de nevoie unui om. In zadar. Nu aveam decat amintirea - adeseori sovaielnica - a cuvintelor scripturare. Ar fi fost bine, imi spuneam, sa ascult mai atent si sa urmez cuvintele Domnului adresate profetului Ezechiel: "Fiul omului...primeste in inima ta si asculta cu urechile tale toate cuvintele pe care am sa ti le vorbesc".
Dar sa revenim la recenta traducere in franceza a Bibliei. Faptul ca ea a devenit la un moment dat un eveniment editorial, in Parisul invadat zilnic de carti nou aparute, este semnificativ pentru nevoia spirituala a omului contemporan. Aceasta nevoie s-a observat nu numai in lumea credinciosilor de diferite confesiuni, ci si - poate chiar mai ales - in lumea necredinciosilor. Nu lipsesc, desigur, in lume exemplare din diferitele versiuni, feluritele traduceri in toate limbile ale Sfintelor Scripturi. Fiind prima carte tiparita in timpurile moderne (in 1456, de Gutenberg), Biblia este cartea de departe cea mai raspandita din lume. Numai de la inceputul secolului al XIX-ea, adica in ultimele doua secole, au aparut in 2261 de limbi aproximativ sase miliarde de exemplare ale Bibliei. S-a observat, insa, ca Sfanta Carte este din ce in ce mai cautata in lume si, cum spuneam, nu numai in spatiul iudeo-crestin. Desi stim ca ea e disponibila in peste doua mii de limbi, realitatea este ca numai 386 limbi dispun de o traducere completa, in cele mai multe nefiind tradus decat Noul Testament, iar in unele doar cate o carte-doua. Dupa cercetarile unei organizatii protestante, 386 milioane de persoane, din cele 6 miliarde existente azi pe glob, n-au nici un acces in limba lor materna la textul biblic. Dar in afara raspandirii Cuvantului sfant in toate limbile pamantului, mai este chestiunea raspandirii sale intr-o limba actuala, in cea inteleasa, vorbita azi de oameni. Aceasta este problema foarte delicata a talmacirilor tocmai in limbile in care Biblia a fost tradusa deja de mai multe secole si s-au incetatenit unele vechi formulari care nu mai corespund mentalitatii, intelegerii oamenilor din zilele noastre, statutului actual al limbilor.
Aproape toate limbile vechi europene se afla in aceasta situatie. Desigur, in limbile de mare circulatie (engleza, franceza, germana etc.) exista, pe langa vechile talmaciri biblice, multe altele recente. Chiar daca sunt mai putin numeroase in limba noastra, am avut si noi in secolul al XX-lea unele incercari de reinnoire a limbajului biblic. Traducerea integrala a Sfintei Scripturi aparuta recent a arhiepiscopului Bartolomeu Anania este o asemenea realizare. Ea se bucura, pe langa alte calitati ale ei, de unele dintre avantajele exceptionale ale traducerii recente franceze. Ea este opera in acelasi timp a unui teolog si a unui scriitor de mare talent. Desigur, teologul nefiind un biblist de specialitate, el insusi declara ca a procedat printr-o munca de sintetizare, de comparatie intre diferitele versiuni existente. "Versiune diortosita dupa Septuaginta, redactata si adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania", marturiseste cu umilinta talmacitorul. Oricum este o sansa unica de a avea ca talmacitor al Sfintei Scripturi un om de litere, un om al cuvantului literar actual. Este tocmai ceea ce cauta FrAédAéric Boyer, animatorul noii Biblii franceze (cunoscuta sub numele de Biblia Bayard, dupa numele editurii la care a aparut). Dar, putem afirma ca, daca Biblia Anania nu s-a bucurat de luminile savante ale exegetilor ce au colaborat la cea franceza (adnotarile ei fiind totusi remarcabile), are avantajul unei unice maini a talmacitorului literat. Caci, evident, se simte in diferitele carti ale acestei versiuni o unitate a mainii talmacitorului.
Acesta nu este cazul in Biblia Bayard, la care au lucrat, cum spuneam, aproape cincizeci de colaboratori savanti si literati. E adevarat ca nici Biblia nu este opera unei maini unice. Cu toata unitatea ei spirituala, redactarea ei se intinde pe mai multe secole. Nu exista in ea o unitate lingvistica, iar diversitatea stilistica este mare. Aceasta au cautat sa o puna in evidenta traducatorii noii Biblii. Literatii au fost sensibili la marea diversitate stilistica a textelor biblice. Ba chiar si la nivelul lor cultural lingvistic. Astfel, de pilda, scriitorul Emmanuel CarriAâ?re a inteles ca greaca in care este scris originalul Evangheliei lui Marcu este o limba de slaba calitate si, ca atare, o asemenea greaca trebuie altfel tradusa decat aceea a Evangheliei lui Ioan.
Dar, exegeti si scriitori deopotriva au tinut seama de faptul ca, inainte de a fi o opera literara, Sfanta Scriptura este una religioasa, de sorginte, de esenta divina.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
