In urma cu cativa ani, aparea in traducere romaneasca celebra carte a profesorului si jurnalistului american Henry Hazlit, intitulata "Lectia de economie". Reluand ideea, premierul Isarescu a oferit recent cinci lectii pentru relansarea cresterii economice in Romania. Dupa atatia ani de recesiune ele apar drept "solutii miraculoase". Acest lucru poate sa insemne mai multe locuri de munca, mai multi bani sau un trai mai bun. Mediul academic si de afaceri a fost interesat sa-i asculte argumentele. Nucleul lectiilor l-a constituit "corelatia crestere-inflatie". Daca inflatia este scazuta, ea poate stimula cresterea. De aceea, profesorul Milton Friedman o numeste "inflatie de prosperitate". De fapt, una dintre tintele fostului guvernator al BNR este de a se ajunge la o inflatie cu o singura cifra (estimata pentru 2003). Reintorcandu-se la banca, el ar putea trece la revigorarea leului, adica la obtinerea unui leu "greu" (prin taierea a trei zerouri). Acesta este un argument plauzibil pentru a promova si in 2000 o politica de austeritate. In acest mod, s-ar putea tine sub control, in primul rand, deficitul bugetar.
Desigur, nimeni nu se bucura de efectele unei politici economice restrictive. Adesea, se pune intrebarea daca politicile monetare si bugetare n-ar trebui relaxate. In acest caz, nu este de mirare ca "tintele" inflationiste proiectate presupun o buna alegere din partea Executivului. Problemele pe care le ridica inflatia sunt cauzate, in intregime, de incertitudine. Nu faptul ca valoarea leului scade creeaza probleme, ci faptul ca valoarea lui viitoare nu poate fi prevazuta. De mai multe ori, asa cum se prezenta si in "lectia de economie" a premierului, un nivel inalt, dar stabil, de inflatie (pe care toti romani ar putea conta cu incredere) ar genera mai putine probleme decat un nivel scazut, dar mai putin previzibil.
Prin urmare, contributia productiva adusa de un "leu sanatos" este legata de stabilitatea valorii sale. In aceasta privinta, moneda nationala este pentru economie ceea ce limba romana este pentru comunicatie. De aceea, in absenta unor cuvinte care sa aiba sensuri clar definite (atat pentru vorbitor, cat si pentru ascultator) comunicarea este imposibila. La fel se intampla si cu leul. Daca acesta nu are o valoare stabila si predictibila, va fi mult mai costisitor pentru cei care dau si iau cu imprumut, sa-si desfasoare schimburile. Actiunea de a economisi si de a face investitii va presupune riscuri in plus, iar dimensiunea temporala a tranzactiilor (de exemplu pretul de achizitie al unei case) va fi incarcata de un risc suplimentar. Atunci cand valoarea leului este instabila, schimbul este intarziat, iar castigurile de pe urma specializarii, productiei de masa si cooperarii sociale sunt diminuate. Aceasta idee este evidentiata si de Mugur Isarescu: "anticiparea unei inflatii mari majoreaza costul achizitiei de capital si astfel scade acumularea, ceea ce afecteaza cresterea". In fapt, premierul sugereaza ca o crestere a cererii pentru bunuri de capital inseamna investitii si deci noi locuri de munca. In acest mod, vor spori veniturile (multi asistati devenind producatori) iar acestea vor oferi posibilitati de relansare pentru sectoare ce produc bunuri de consum sau servicii.
Cauza instabilitatii nu constituie un mister. Ca si in cazul altor marfuri, valoarea banului pe piata este determinata de cerere si oferta. Atunci cand oferta de bani este constanta sau creste usor (cu o rata continua), puterea de cumparare a leului va fi relativ stabil. Din contra, atunci cand oferta de bani se mareste rapid si in mod imprevizibil, in raport cu oferta de bunuri si servicii, preturile se umfla si puterea de cumparare a leilor scade. Lucrul acesta s-ar intampla daca statul roman ar tipari bani sau s-ar imprumuta de la BNR, pentru a-si plati datoriile.
De aceea, premierul a incercat sa explice (de multe ori) de ce "tiparnita" nu trebuie sa stea la indemana guvernatorului. "Cine-i aproape de borcanul cu miere se linge pe degete", este o bine cunoscuta zicala.
"Credibilitatea interna cere o investitie semnificativa in reputatia autoritatii monetare". Acest lucru s-a realizat prin reglementarea de catre Parlament a independentei Bancii Nationale a Romaniei. In acest mod, "borcanul cu miere" a fost pus la pastrare. Printr-o astfel de masura, pe orizontul 2000-2003, se va derula un proces de dezinflatie , ajungandu-se la acel nivel exprimat printr-o cifra. Logica argumentelor este evidenta. O politica monetara moderata (promovata de BNR) conduce la cresterea masei monetare in acord cu cresterea bunurilor economice, ceea ce se transpune intr-o inflatie slaba (acea inflatie de prosperitate, mentionata de Friedman). In acest caz, puterea de cumparare a leilor va deveni stabila implicand stabilitatea preturilor si semnale atractive pentru capitalul strain. Americanii sunt mandri de excedentul lor bugetar de peste 200 de miliarde USD, lucru obtinut printr-o inflatie foarte scazuta. Balanta de plati s-ar putea echilibra iar cursul de schimb ar putea deveni favorabil. Se va putea vorbi in 2003 despre un "leu apreciat" sau, de ce nu, despre un "leu greu". Deflatia "urmarita" de premier pe orizontul 2000-203 (exprimata prin cresterea in valoare a leului) este o problema tot atat de mare pentru societate ca si inflatia. ai ea poate induce elemente de incertitudine in planurile de afaceri ale intreprinzatorilor. Deci si dezinflatia, indragita" de premierul Isarescu, poate creea dificultati. Sunt agenti economici care nu reusesc sa o anticipeze corect, atunci cand isi intocmesc planurile pe termen lung.
Pentru nasterea inflatiei, politicienii nostri au dat vina pe comerciantii lacomi (care umfla adaosul comercial), pe sindicatele aflate in pozitie de monopol pe piata muncii, pe companiile petroliere sau de exploatare a gazului, care sporesc preturile factorilor de productie, sau pe straini, care duc o politica financiar-valutara prin care leul "naparleste" continuu. Dar premierul a incerat sa le explice mai voalat ca toate eforturile lor nu reprezinta decat o "smecherie". De aceea, a incercat sa prezinte pe intelesul tuturor ca inflatia persistenta in Romania apare dintr-o sursa unica: cresterea rapida a ofertei de bani.
Orice tara a lumii, care a avut o rata scazuta a inflatiei in ultimele decenii a adoptat o politica de crestere monetara treptata. Invers, orice tara care a suferit o inflatie rapida a urmat o politica de expansiune monetara rapida. Aceasta legatura dintre cresterea monetara rapida si inflatie este una din cele mai constante relatii din toata economia. Buletinele lunare, publicate de BNR, prezinta permanent aceasta relatie. De aici si concluzia premierului: "Cresterea economica si inflatia sunt pozitiv corelate". Demersul sau teoretic poate sta la baza elaborarii (pe termen scurt si mediu) unor scenarii privind relansarea economica. S-a argumentat ca economia a ajuns deja in "punctul e inviorare" a ciclului de afaceri. Exista insa riscul ca acesta sa fie anihilat de evolutia ciclului electoral.
In orice caz, guvernul Isarescu nu este ca duhul minunat din lampa lui Aladin, care se supune poruncilor politice si reuseste sa indeplineasca ceea ce i s-a spus sa faca. Desi inzestrate cu putere de decizie, ministerele functioneaza prin activitatea unor fiinte umane. Desi guvernul este "al poporului", el nu va face in mod obligatoriu ce ar dori majoritatea romanilor. Politica guvernului va reflecta intotdeauna interesele acelor oameni care se afla in situatia de a obtine pentru ei beneficii (la un cost scazut) de pe urma procesului politic. Numai ca efectele le suporta "poporul". Regretatul academician Grigore Moisil isi intreba adesea studentii: "Da' costul nepriceperii l-ati calculat?". Guvernele postrevolutionare s-au bazat adesea pe politici de tipul "stop-and-go" (stop-inainte) care faceau viitorul incert si dadeau nastere la multiple greseli. Acestea se constituiau in cauze fundamentale ale recesiunilor si sporirii costurilor sociale.
Ele sunt suportate de populatie la indemnul: "fratilor, sa strangem cureaua". Mersul in zig-zag al reformei economice, ne-a indepartat de tinta finala (relativa). In toate orasele Romaniei, "care mor in picioare", se asteapta cu sufletul la gura relansarea cresterii economice. Politicile de austeritate produc suferinte. De aceea, "generatiile de sacrificiu" ale mileniului III asteapta o minune rezultata din caracterul stiintific al "Planului Isarescu". Urechismul din politicile economice trebuie eliminat. Altfel, sondajele de opinie vor arata permanent ca ne indreptam spre "o directie gresita".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
