♦ Ţara se ţine pe picioare pentru că se împrumută masiv - 3 mld. euro pe lună pentru datoria nouă şi pentru refinanţarea celei vechi.
Datoria publică a ajuns la 706,5 mld. lei (141,3 mld. euro), la finalul primului trimestru din 2023. Este o creştere cu 49 de miliarde de lei (9,8 miliarde de euro) faţă de finalul anului 2022.
Justificări publice pentru acest salt colosal au fost exprimate deja: la începutul anului Ministerul Finanţelor ar fi văzut oportunităţi în piaţă şi un apetit pentru titlurile de stat româneşti şi atunci s-a împrumutat mai mult la început de an, când piaţa a fost bună scăzând, astfel, presiunea în cea de-a doua parte a anului. Doar că deficitul bugetar este atât de mare încât orice speranţă de reechilibrare, în acutala situaţie, vine ca o glumă.
„Este greu de crezut că deficitul bugetar va scădea în 2024 la sub 4% din PIB. Mai ales acum cu nou-promisa grilă de salarizare în care toată lumea primeşte bani“, spune Dumitru Miron, decan al Facultăţii de Relaţii Internaţionale din cadrul ASE.
România are nevoie de un necesar de finanţare anul acesta de 150-160 de miliarde de lei, adică undeva la 30-32 de miliarde de euro. A împrumutat, în primele trei luni din an, 10 miliarde de euro, din surse interne şi externe.
„A existat la început de an un interes pentru titlurile româneşti, iar, pentru că piaţa a fost favorabilă, Ministerul de Finanţe s-a împrumutat mai mult. S-a împrumutat mai mult decât era înscris în calendar, de aceea datoria a crescut atât de mult, dar presiunea va fi mai slabă în a doua parte a anului“, spune Ionuţ Dumitru, profesor la ASE şi economist-şef la Raiffeisen Bank.
Poate că presiunea pe nevoia de împrumuturi scade în a doua parte a anului, dar nu va scădea în anii ce vin.
„Problema este că deficitul bugetar este prea mare: 6-7% din PIB este un deficit colosal. Or, deficitul este sursa principală a datoriei“, spune Dumitru.
În primele patru luni din an, Finanţele au plătit la dobânzi la credite de 12,7 miliarde de lei, ceea ce ar putea însemna dacă, să zicem, plata va continua în acest ritm, 38 mld. lei, adică 7,8 mld. euro, în acest an. O cheltuială enormă, la un PIB de 300 mld. euro şi venituri bugetare de 100 mld. euro.
Depinde din ce perspectivă privim lucrurile: dacă ne uităm la criteriile de la Maastricht (cheia de boltă a economiei UE), stăm bine: „Avem o datorie de 50% din PIB, faţă de 60% cât prevede Tratatul de la Maastricht, în vreme ce Italia are o datorie publică de 143%. Pe de altă parte, dacă privim la deficitul bugetar, perspectiva se schimbă complet. Eu nu cred că Finanţele s-au împrumutat la început de an pentru că au găsit o oportunitate în piaţă, ci pentru că nu aveau bani cu care să acopere deficitul. Noi suntem obligaţi, cumva, să ajungem la un deficit de 3% din PIB în 2024, pentru că aşa ne-am angajat în relaţia cu UE, dar nu cred că deficitul bugetar va coborî sub 4% din PIB în anul ce vine. În orice caz, un deficit de 7% din PIB este enorm şi nu poate fi susţinut“, spune Dumitru Miron.
Ministerul Finanţelor trebuie să găsească, în acest an, cel puţin 150 - 160 de miliarde de lei (30 mld. euro) pentru „necesarul de finanţare“, compus din bani pentru „rostogolirea datoriei“ (imprumuturi ajunse la scadenţă) şi pentru finanţarea deficitului (datorie nouă): peste 60 de miliarde de lei (12 mld. euro) pentru deficit, deci datorie nouă, şi 100 mld. lei (20 mld. euro) pentru rostogolirea datoriei vechi.
Problema este că refinanţările şi noile împrumuturi vin cu un preţ mare. Pentru că România plăteşte azi dobânzi la credite luate cu dobânzi mici, dar de azi n-o va mai împrumuta nimeni cu dobânzi de sub 7%.
Şi, dacă ne amintim de trecut, în criza financiară din 2008 - 2010 Italia ajunsese să se împrumute la 7% şi toată lumea bună a finanţelor îi cânta prohodul şi prevestea falimentul Italiei pentru că o dobândă de 7% era considerată insuportabil pentru un stat. Italia a fost salvată de UE pentru că altfel era sfâşiată. În situaţia asta este România de azi. Nu e în criză, dar dobânzile la creditele deja contractate sunt colosale şi ajung să coste peste 10% din veniturile bugetare.
În primele patru luni din an, Finanţele au plătit la dobânzi la credite de 12,7 miliarde de lei, ceea ce ar putea însemna dacă, să zicem, plata va continua în acest ritm, 38 mld. lei, adică 7,8 mld. euro, în acest an. O cheltuială enormă, la un PIB de 300 mld. euro şi venituri bugetare de 100 mld. euro.
„Nu poţi rezolva problema deficitului, atâta vreme cât nu o rezolvi pe cea a veniturilor. Veniturile fiscale sunt la 27% din PIB, faţă de o medie în UE de 41% din PIB“, spune Ionuţ Dumitru.
Dumitru Miron nu crede că, pe viitor, România va scăpa de majorarea taxelor pentru acoperirea acestui deficit uriaş. Nu se va întâmpla anul acesta, nici în 2024 care este an electoral, spune el, pentru că doar proştii îşi taie craca de sub piciare. Dar după, dacă nu se schimbă nimic, se va întâmpla. Totuşi, sunt şi alte soluţii: sunt multe nişe fiscale, prea multe, spune Miron: „E obligatorie o redefinire a fiscalităţii. Sunt prea multe exonerări şi derogări. Pot fi date unele ajutoare pe o perioadă limitată în timp pentru încurajarea unui sector sau altul. Dar unii cred că acestea sunt de-a pururi. Ei bine, nu trebuie să fie. Înainte de a judeca majorarea taxelor, trebuie să eliminăm derogările «de-a pururea»“.
