Companiile din in­dustria alimentară româ­nească au nevoie de extindere, fie prin creşterea capacităţii de producţie prin investiţii de la zero, fie prin achiziţii, pentru a satisface cererea pieţei locale şi a face export. Ţări din vestul Europei, precum Olanda, au găsit o modalitate de a se dezvolta, iar tendinţa aceasta o să vină şi în România, consideră George Safir, director general, grupul Safir, producător de carne din Vaslui.

Nicu Aurel Bumb, directorul fabricii Mirdatod, companie antreprenorială care produce inclusiv brandul Telemea de Ibăneşti, recunoscut şi protejat în Europa, spune că fabrica exportă circa 5% din producţie, dar următorul pas în dezvoltarea afacerii este certificarea la nivel mondial care i-ar permite companiei să exporte în ţări din afara UE.

Marinela Petran, preşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Produse Tradiţionale Arădeanca, organizaţie care reuneşte mai mulţi producători, inclusiv cei trei care produc Pita de Pecica IGP, crede că antreprenorii din agribusiness înţeleg în mod greşit termenul greşit de asociere şi că ar trebui să fie mai multe astfel de organizaţii la nivel naţional pentru ca industria alimentară locală să crească.

Producătorii de alimente trebuie să se asocieze, să înţeleagă că acest tip de cooperare nu le coordonează businessul, ci le aduce plusvaloare, iar mai departe cu ajutorul asociaţiilor trebuie să-şi promoveze produsele şi să-şi certifice pro­dusele tradiţionale la nivel european.

Au făcut studii economice, juridice şi de marketing, dar „glasul pământului“, despre care scria Liviu Rebreanu acum mai bine de un secol, este cel care le-a strigat şi le-a făcut să rămână în agricultură pe Cristina Dîrjan, care în prezent cultivă lavandă, mentă, salvie şi roiniţă în Sălaj, din care produce cosmetice naturale, Jessica Pop, care s-a alăturat în ferma avicolă a tatălui său din Bihor, iar anul trecut a înfiinţat chiar ea una de cereale, şi Mădălina Giurescu, care s-a specializat în cultivarea cătinii şi produselor procesate din ea, care ajung chiar şi în Coreea de Sud.

Jessica Pop, o tânără absolventă de drept, s-a ală­turat familiei sale în afacerea din domeniul agriculturii în urmă cu patru ani, iar planul său este să acceseze cât mai multe fonduri europene, prin diverse proiecte, pentru a o dezvolta pe mai multe ramuri: de la cultivarea cerealelor şi creşterea păsărilor la legumi­cultură.

Învăţarea experien­ţială este un concept care prinde tot mai mult avânt în România, şcolilele orga­nizând excursii în natură, astfel încât copiii să înveţe prin inte­racţiunea directă cu plantele, potrivit familiei Dîrjan, care a primit circa 1.500 de copii anul trecut în lanul de lavandă ecologică din Fetindia, judeţul Sălaj, iar în acest an, numai în aprilie, în săptămâna „Şcoala altfel“, peste 1.000 de copii vor veni să învăţe să planteze lavandă şi să facă cosmetice naturale.

Cooperativa Agricolă Bio Cătina, pusă pe picioare de cinci fermieri la sfârşitul anului 2016, a accesat fonduri euro­pene pentru a merge la târguri şi a se promova pe pieţele externe, astfel că a ajuns să vândă catină certificată ecologic şi produse ambalate şi procesate sub brandul Energyne în Elveţia, Coreea de Sud şi Singapore.

Bogdan Ghineţ, care deţine împreună cu doi parte­neri o fabrică de procesare a fructelor în judeţul Vaslui, la graniţa cu judeţul Iaşi, acolo unde iniţial el a început acti­vitatea, crede că micii pro­ducători ar trebui susţi­nuţi mai mult de către ma­rile lanţuri de magazine prin programe de listare a produselor mai întâi în câteva magazine regionale pentru ca produsul să fie validat de către consumatori, să fie văzut şi cumpărat, iar mai apoi producătorul să aibă puterea să deservească mai multe magazine, ba chiar să ajungă la nivel naţional.