Ya Ding s-a născut în anul 1956, într-un orăşel din nordulChinei şi a trăit acolo până la vârsta de zece ani, când familia saa fost nevoită să se mute la ţară şi să se implice, de acolo, înconstruirea "noii ere comuniste". După terminarea studiilor medii,a fost trimis la munca în agricultură până la douăzeci de ani, iardupă încheierea Revoluţiei Culturale, el va înfiinţa, laUniversitatea din Beijing, cea dintâi revistă studenţească dinChina, devenind, cu timpul, şi traducătorul operelor luiBaudelaire, Camus sau Sartre în limba chineză.
Invitat în Franţa în calitate de laureat al ConcursuluiInternaţional al Traducătorilor, el încredinţeaza Editurii Stockprimul său roman, scris direct în franceză, Sorgul roşu, care acunoscut, într-un timp extrem de scurt, un imens succes, fiind, dealtfel, reeditat de mai multe ori din anul 1987, data primeiediţii. Romanul acesta este o scriere gravă şi profundă, iarautorul lui cunoaşte din proprie experienţă toate lucrurile desprecare alege să vorbească, într-un stil aparte şi emoţionant.Istorisirea e cu adevărat admirabilă, şi trebuie să recunoaştem cărareori China a fost mai apropiată cititorului occidental decâtajunge să fie prin intermediul acestor pagini.
Acţiunea cărţii este aparent simplă, adesea autorul folosindu-se şide strategia punctului de vedere, în sensul că numeroase întâmplări- mai cu seamă cele mai dramatice - sunt privite din perspectivaprotagonistului, un băieţel de mare sensibilitate. Într-o zi toridăde vară, Liang, în vârstă de nouă ani, împreună cu părinţii şi cusurioara sa, începe o lungă călătorie într-o căruţă trasă de unmăgăruş, ajungând, în cele din urmă, în sătucul din nordul Chineiunde tatăl său primise de curând o importantă funcţie pe linie departid: "Oare încotro mergem? Liang se întoarce pe partea cealaltă,cu mâna la gură, în încercarea de a opri cumva acest nisip galbencare îl îneacă. În faţa roţilor căruţei, doar paşii măgăruşului, caun soi de pânză care cade şi îi cuprinde apoi cu totul. Lângă el,surioara sa oftează. Se mută în altă parte. Umbră, soare, toatetrec parcă de-a lungul şi de-a latul unui ecran de praf gros. Încăde cu noapte, măgarul, numai piele şi os, trage căruţa carescârţâie. Încă de cu noapte, scârţâitul îşi croieşte parcă propriulsău drum, lăsându-şi urmele în mintea lui Liang. El numără: cincipaşi, două zduncinături, cinci paşi, două zdruncinături…" Apoi,adăpostită într-o cameră sărăcăcioasă, la lumina unei lămpi cupetrol, familia Li începe o nouă viaţă, animată de ideile şiidealurile revoluţionare ale vremii. În scurt timp, Liang vadescoperi, alături de noul său prieten, Tian, fiu de ţărani, oChină pe care oamenii de la oraş o şi ignorau în totalitate. Cruceade pe turla unei biserici franceze domină împrejurimile. Buniciilui Tian cred cu tărie în Stăpânul Cerului, în vreme ce părinţiilui se închină unui zeu privit şi înţeles în cel mai chinezesc modcu putinţă, iar copiilor li se cere, cel puţin la şcoală, săvenereze noili conducători ai partidului. Bătrânii ard figurine delut în cuptor pentru ca acestea să le ocrotească, apoi, căminele.Se practică, de asemenea, şi slujbe religioase clandestine, în timpce copiii învaţă pe de rost pagini întregi din Cartea Roşie aPreşedintelui Mao. Apoi, parcă din senin, este declanşată RevoluţiaCulturală. Biserica va fi distrusă, se ordonă percheziţii în caseleoamenilor, cu scopul declarat de a se găsi şi elimina toateobiectele considerate antirevoluţionare; părul lung şi orice fel depieptănătură cochetă sunt considerate "feudale" sau, şi mai rău,"burgheze", pantalonii strâmţi şi jucăriile colorate aparţin"găunoasei şi perfidei burghezii". Liang, bulversat şi nemaiştiindce şi pe cine să creadă, încearcă să distrugă el însuşi cruceabisericii, astfel încât să fie cu adevărat demn de familia sa,numai că toate visele îi vor fi spulberate în scurt timp: suntdescoperite o serie de documente secrete în arhivele Armatei Roşii,din care reiese că bunicul său a fost un general trădător, şi nu unerou, aşa cum se crezuse iniţial. Părinţii lui vor fi ei înşişiumiliţi şi aruncaţi în închisoare: tatăl este acuzat de a fiadoptat o "linie revizionistă", iar mama sa, de a fi încercat să serăzbune otrăvind viermii de mătase pe care Comitetul de Partid îilăsase în grija ei. Părinţii fiindu-i amândoi reţinuţi de noileautorităţi, Liang colindă împreună cu sora lui câmpiile dinîmprejurimi, cultivate mai ales cu sorg. Acolo, el va întâlni, încele din urmă, şi spiritul satului, bătrânul unchiaş care le vavorbi despre glasul misterios al acestui pământ milenar. Ya Dingreuşeşte să creeze o adevărată reţea prin care aduce laolaltă toatepoveştile din care e compusă, în cele din urmă, însăşi viaţa Chineiprofunde şi adevărate, aflată departe de orice ideologie, precum şia celor care o locuiesc şi o poartă cu ei, în inimă, oriunde s-arafla, chiar şi împotriva istoriei, cea care, de atâtea ori, le-amarcat în mod tragic existenţa.
Ya Ding, Le sorgho rouge, Paris, Éditions Stock, 2006
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
