Au fost vremuri cand scena, scena operei, dar mai ales scena teatrului, dicta moda si impunea modele. Si modAâ?lele. Cand spectatorii incercau sa imite, acasa, pe strada, in lume, purtarile - adica manierele - pe care le vedeau la teatru...
Astazi sensul curentului pare sa se fi schimbat radical. Scena incearca, ea, sa imite, cu un succes adesea inspaimantator, obiceiurile, ticurile, tarele unor segmente ale societatii pe care spera ca astfel si le va putea aduce mai aproape.
Nu mai spun nimic (acum!) despre limba romana care se vorbeste la teatru si care suna la fel de rau ca si limba romana pe care o auzim la piata sau in autobuz, in parlament sau la televizor; acesta e un capitol atat de dureros si cu atat de incalculabile consecinte incat academicienii nostri ar trebui sa nu poata dormi noaptea gandindu-se ce (mai) este de facut pentru indreptarea lucrurilor. Ma opresc doar (doar?!) la acele chestiuni de amanunt pe care unii nu le observa, altii nu stiu, iar altii, in fine, nu vor sa le observe, socotind, in plus, ca aceia care, totusi, le observa sunt snobi sau cusurgii.
Dar cum sa ramai indiferent la peisajul - foarte obisnuit pe scena romaneasca - al insului care soarbe cu sete din sticla, in loc sa-si toarne bautura in pahar? Bautura care, cateodata, e chiar un coniac fin... Ins care (personajul, nu...), cateodata, e chiar un intelectual fin...
Sau la situatia, atat de frecventa incat am ajuns sa ma mir cand vad ca se intampla altfel, cand cate un personaj masculin intra in "casa" cu palaria pe cap... si asa ramane, pana si cand sta de vorba, se asaza la masa ori chiar saruta galant mana iubitei?
Sau la momentele cand alt personaj masculin (ori acelasi) sta prabusit in scaun, cu un picior la rasarit si unul la apus (adica, te pomenesti, in Occident sau, vezi bine, in Europa), conversand, in acest timp - eventual, cu o doamna - despre literatura si filosofie?
Desigur, stim prea bine si o spunem mereu: teatrul este oglinda lumii si a timpului in care exista. Dar nu este o oglinda inerta, pasiva, lipsita de suflet si de creier... Teatrul este, pana la urma, oglinda oamenilor care il fac.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
