Cine n-a vazut Roma si colectiile Palatului Barberini, cine n-a admirat Loggiile lui Rafael de la Vatican ori sculpturile si reliefurile lui Andreea Della Robbia, e bine sa urce - la acest inceput de noiembrie - treptele Muzeului National de Istorie a Romaniei. Dupa expozitia din octombrie trecut, cu seducatoarele culori si transparente ale colectiilor de sticla venetiana, iata astazi si replica ceramicii, tot din "secole de aur" ale artei decorative italiene. Este vorba de o perioada istorica cuprinsa intre secolele XV-XVIII, care a fermecat Europa cu exemplarele atelierelor din Roma, Faenza, Pesaro si Urbino, Deruta si Montelupo, ori Savona si Castello d'Abruzzo, - capodopere din majolica, terra-cotta sau portelan, donate Muzeului de Arta Industriala de la Palazzo Barberini de ilustri colectionari aristocrati, precum principii Ladislao Odescalchi sau Alessandro Castellani. Cele mai multe dintre piese au ajuns in colectia Muzeului intre anii 1956 si 1960, impreuna cu alte vase sau statuete policrome produse in centrul venet de la Bassano-Le Nove de catre familia Antirobon-Servizi, ori din colectia Gorga din Roma, din foaierele ducesei Edith Dusmet sau saloanele marchizei Maria Rosa Gagliardi, toate fiind itinerate recent in cateva mari capitale europene, intre care si Bucuresti, inainte de Ankara.
Asadar, dupa rasfatul cu piese din vetreria venetiana, avem privilegiul de a contempla renumitele vase de Deruta (din majolica alba decorata cu ghirlande stilizate), platourile de Abisola cu "figuri in peisaj nuantat", farfuriile de Faenza cu decor "in stil succint" ori cele de Urbino cu scene mitologice inspirate din scoala si maniera lui Rafaello, sau lucrari in ronde-bosse din terracotta policroma smaltuita (bustul Mantuitorului si o replica de secol XVIII a celebrei statuete elenistice Spinul). Expozitia e un regal, o risipa de forme, culori si maiestrie artistica, decoratia consemnand si figurand evenimente, nume de familii princiare sau nobiliare, embleme si simboluri heraldice, scene sacre, bucolice si galante ori uimitoare impletituri si juxtapuneri de motive geometrice, fito si zoomorfe, si nu in cele din urma stralucirea unei civilizatii si mentalitatea unui timp cu o amprenta inconfundabila.
Expozitia este, totodata, si o scoala a rafinamentului sau a bunului gust, prilej de "initiere" intr-una din vechile arte ale omenirii, ajunsa in secolele XVIII - XIX la o complexitate formala, cromatica si functionala greu de cuprins si imaginat. Trecand pragul "initierii", vizitatorul poate intelege ca scolile ceramicii europene, din Chantilly, Mennecy, Saint-Cloud, Viena si Tournai, Ludwigsburg si Doccia (sincrone doar cu arta ceramistilor napolitani din Capodimonte), au in manufacturile italiene o importanta ascendenta artizanala si estetica, inca din secolul al XIII-lea, o data cu primii mesteri anonimi din provinciile Faenza sau Lazio, iar mai tarziu, in secolul al XV-lea, prin artisti recunoscuti, ca Luca si Andrea Della Robbia ori Niccolo Pellipario. Sigur, ceramica italiana, apartinand fie si unor "secole de aur" nu are faima portelanurilor chinezesti Wucai, Quingbai, Blanc-de Chine (din vremea dinastiilor Song sau Ming), nici a celor japoneze Imari, Satsuma sau Kakiemon, nici finetea portelanului german de Maissen, a celui francez de Sevres ori olandez de Delft. Are, in schimb, o valoare documentara exceptionala pentru istoria acestei arte vechi, care da masura disponibilitatii creatoare si expresive dintotdeauna a omului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
