Isi spune simplu: Elian. Nume cu sonoritati de VIP, cu cercei in nara si la buric si cu un rucsac de CD-uri in spinare. De fapt, moldoveanca de bastina, cu un nume neaos la plecarea de acasa, cu multi ani in urma, tocmai dincolo de munti, spre Vest, in venerabila cetate cosmopolita Klausenburg. Adica, la Cluj, unde s-a instruit intr-ale frumoaselor arte si unde a iscat mare mirare si susoteli pizmase inca din studentie prin nonsalanta juvenila si eleganta, totodata, cu care isi afisa ideile si atitudinile.
Dar mai ales, prin discursul plastic si poetic, aflat undeva in avangarda congenerilor sai, lipsit de infatuare si de o dezarmanta naturalete a limbajului. Nimic sfidator in manifestarile ei, atata vreme cat totul se subsuma unor crezuri estetice si existentiale deconventionalizate si veridice, la urma-urmei, prin firescul expresiei artistice in care erau invesmantate.
Doua imprejurari m-au pus in relatie cu pictura ei, la un interval destul de mare de timp. Prima, in cea dintai panorama nationala a artelor plastice de dupa '89, expozitia mamut de la ROMEXPO, unde am fost atras de doua compozitii de mari dimensiuni, ce-i purtau semnatura. Doua nuduri cu o dinamica a expresivitatii corporale remarcabil desenata, intr-o austera sublimare a tratarii cromatice, si intr-o maniera ce evoca in buna masura tendintele pop-art europene. A doua imprejurare s-a consumat recent, printr-o pura intamplare. In atelierul unei venerabile pictorite clujene, din faimoasa "rezervatie" artistica din strada Albac, aveam sa cunosc un personaj cu aer si alura de adolescenta, costumata ca atare, cu reactii si replici spontane si totusi atent controlate, foarte alerta si permisiva in dialog. Ulterior, aveam sa aflu ca este "colega de breasla de la etajul doi", pictorita Elian. Care, in urmatoarele minute, mi se dezvaluia nu ca "juna discipola" ce o credeam, ci drept un artist cu o identitate ferm definita, prolifica, cutezatoare, lipsita de prejudecati, stapana pe mijloacele ei de expresie si constienta de forta de seductie a instinctului si a priceperii ei artistice.
Argumentele imediate au fost un minialbum, intitulat Gradina carnivora- editat in octombrie recent de fundatia bucuresteana de arta HAG, care i-a patronat si o exploziva expozitie cu acelasi prilej - si o precipitata vizionare de panze pictate in atelier.
Un "album" mi se pare impropriu spus, intrucat cochetul opus de dimensiuni "poche" are centrul de atractie nu atat in elocinta senzuala a imaginilor plastice - reproduceri aproximative dupa picturi si desene din varii perioade ale autoarei -, cat in discursul liric (bilingv), extrem de personalizat si de tonic (pana la halucinatie!) prin frustretea limbajului cu care isi comunica starile, impresiile, mesajele, de fapt, "schepsis"-ul ei existential si erotic. Unul doar aparent iesit din contingent. Incitant insa prin franchetea debordanta si limpezimea fara echivoc a termenilor - amestec rafinat de candoare si libertinaj verbal, pedant mladiat in dicteu liric. O performanta ce mi-i evoca pe Prevert si pe Sylvia Plath, din clasicitatea postavangardei, ce a nascut si pe la noi emuli, ceva mai "radicali" si la limita trivialitatii, gandindu-ma, dintre cei mai cunoscuti, la Emil Brumaru si Mihail Galatanu. Cu deosebirea ca Elian instrumenteaza cuvantul nu ca pe un element de jonglerie stilistica, ori de spectacol bulevardier, intelectualist sau piezis naturalist, ci in chip de vehicul "cool" menit (ca si in pictura) comunicarii simple, directe, neinfatuate, putin ironice si perfect lizibile cu orice interlocutor!
Iata si o mostra, drept argument: "Am un suflet ca o floare. Carnivora. Se hraneste cu carnea ta. Cu organele tale. Inima, ficat. Si cu organul tau pe care il las perfida sa-l introduci in caliciul meu fierbinte si ademenitor. Tu stii ca te voi consuma tot. TOT! Si totusi, te strecori ca un sarpe, in speranta ca vei scapa. Tu chiar nu intelegi legile evolutiei?".
Dincolo de acest fabulos "dans raegge" al cuvintelor, pictura si desenele lui Elian fascineaza prin lapidaritatea lor expresiva, care face din forma unui nud sau a unui artificiu floral sau a unui gest aluziv erotic o proiectie sensibila si sfidator moderna a unui mare citat clasic. Este cheia, as spune, academica, prin rafinamentul ei bine fondat pe o cultura vizuala, cu care Elian incearca sa puna ordine si sa armonizeze obsesiile si ratacirile lumii in care ea chiar traieste!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
