Patru studenţi, supăraţi pe faptul că ochelarii de vedere erau extrem de scumpi, s-au gândit să revoluţioneze o industrie, unde Luxottica controla 80% din piaţa dispozitivelor de corecţie a vederii.
Ochelarii oferiţi de Luxottica se vindeau cu 500 de dolari, însă cei patru aveau să vândă o pereche de ochelari cu 95 de dolari şi, în plus, la fiecare tranzacţie compania lor ar dona o pereche de ochelari ţărilor nevoiaşe, în curs de dezvoltare. "Mereu am considerat că ochelarii sunt un articol medical. În mod firesc, am presupus că, dacă îi cumpăram de la un doctor, exista o justificare a preţului", a declarat Dave Gilboa. Acesta a analizat afacerile Luxottica şi a decis că "nimic din costul bunurilor nu justifica preţul" şi a ajuns la concluzia că Luxottica umfla preţul foarte mult.
Cei patru studenţi la Wharton School of business (Neil Blumenthal, Dave Gilboa, Andy Hunt şi Jeff Raider) s-au întrebat de ce nimeni nu vinde ochelari online. S-au uitat la modul în care Zappos a transformat piaţa de încălţăminte vânzând pantofi online. Aşadar s-au gândit să vândă şi ei ochelarii online. Prietenii au fost sceptici la auzul acestei idei şi le spuneau că nimeni nu ar fi cumpărat ochelari de pe internet, în special datorită faptului că trebuia să-i probeze mai întâi.
Gândidu-se la acest lucru au decis să lase clienţii să comande cinci perechi pe care le putea proba pe gratis.
