ZF 24

Adrian Vasilescu, BNR: Noi în competiţia europeană a bunăstării

Adrian Vasilescu, BNR. Foto Mihai Dăscălescu

Adrian Vasilescu, BNR. Foto Mihai Dăscălescu

Autor: Adrian Vasilescu

09.07.2013, 21:57 1133

Împărţim „frăţeşte“ lanterna roşie în topul bunăstării la nivelul Uniunii Europene. Noi şi bulgarii. În privinţa PIB-ului pe locuitor la standardul puterii de cumpărare, România ocupă penultimul loc, Bulgaria ultimul – al 28-lea. La consumul efectiv individual am făcut schimb de locuri: am trecut noi pe locul 28 şi bulgarii pe 27. Croaţia ocupă locul 26 în ambele clasamente.

Noi, românii, nu suntem proştii Europei. Nicidecum. Şi nu e doar o iluzie. E o realitate. Dovezile sunt multe. Fiindcă poporul român e inventiv. Şi scriu popor fără ezitare, pentru că nu cred  în ideea – susţinută de prea multe ori în vremea din urmă – că nu mai suntem un popor, ci doar o populaţie. Din această perspectivă, locul României din coada Europei, în topul bunăstării europene, trezeşte multe întrebări. Bunăoară, am fost întrebat unde văd eu un exces de inteligenţă în societatea românească. Să judecăm. De câte ori se organizează vreun mare salon internaţional de invenţii, cu participanţi de anvergură, multe dintre premiile importante au fost câştigate de români.  Nimic senzaţional. Şi nici măcar nu e vreo noutate. De vreme îndelungată, tot mai mulţi români se numără între vedetele celor mai vestite saloane de inovaţii. Atenţie însă: Români... nu însă şi România. Există o explicaţie. Atunci când e judecată o ţară, nu sunt numărate premiile, ci inovaţiile aplicate. Căci numai inovaţiile aplicate produc PIB. Numai ele aduc bunăstare. Or, România produce premianţi, dar nu valorifică premiile. În toată lumea, inovaţiile aduc bunăstare după ce sunt valorificate industrial.

Dacă societatea românească are un exces de inteligenţă, ce-i lipseşte totuşi? O bună organizare – dovada fiind incapacitatea de a valorifica produsele inteligenţei sale. Iată de ce o dezbatere cu tema „Locul României în lume şi problema decalajelor“ este mai mult decât presantă. Este stringentă. Câteva întrebări merită o analiză detaliată. Înainte de a avea răspunsurile, important este ca ele să fie conştientizate. Apoi, cu timpul, vor începe să se contureze şi răspunsurile. De altfel, ca să avem răspunsuri trebuie să existe mai întâi întrebările. Notez câteva dintre ele:    

1) Decalajele sunt doar economice şi sociale sau şi culturale şi politice? Există o solidaritate a decalajelor sectoriale sau este posibilă o „insularizare“ a unor sectoare performante?

2) Pot fi măsurate decalaje cantitative ale dezvoltării economico-sociale? Se poate constata în timp o tendinţă de agravare sau de diminuare a acestor decalaje?

3) Care sunt cauzele „rămânerii în urmă“ a României? Sunt ele determinate de caracteristicile intrinseci civilizaţiei româneşti sau sunt doar rodul unor conjuncturi efemere?

4) Pe un plan  mai larg, sunt decalajele „date“ pentru totdeauna ori sunt supuse revizuirii permanente? Şi dacă sunt supuse revizuirii, în ce orizont temporal poate avea loc aceasta?

5) Este vreo legătură între eforturile de schimbare a ierarhiilor economice şi evoluţiile ciclice ale economiei mondiale?

6) Care sunt perspectivele României în încercarea de a depăşi „rămânerea în urmă“? Poate experienţa trecutului să servească elaborării politicilor de azi? Dacă da, care ar fi principalele învăţăminte pe care le poate aduce istoria?

Acum ne dorim ieşirea din criză. Foarte bine. Dar acest obiectiv nu poate fi un scop. Nu-i decât un mijloc pentru a scăpa de necazuri imediate. Şi pentru a ne asigura o deschidere pentru viitor. Dar nu vom începe să reducem decalajele fără a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a obţine, în economia românească, trei valori fundamentale: eficienţă, calitate, productivitate. Într-un cuvânt: competitivitate. Până atunci, vor dăinui incertitudinea în care trăim, imposibilitatea de a şti ce va fi cu noi în anii viitori, neputinţa de a decide între bine şi rău potrivit voinţei noastre, în timp ce numeroase valori profesionale, sociale şi morale vor continua să rămână cu capul în jos.

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 10.07.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO