Cum stă România la capitolul spirit antreprenorial faţă de celelalte ţări din UE

România este unul dintre statele europene cu cel mai mic număr de IMM-uri la mia de locuitori, respectiv 24 de firme, la jumătate faţă de media UE şi depăşind doar Grecia (12,6) şi Austria (11). 

În comparaţie, în Portugalia, Olanda, Estonia sau Cipru mediul antreprenorial înseamnă peste 200 de IMM-uri la mia de locuitori. Dintre ţările din regiune, cea mai dinamică este Croaţia, cu 158 de firme la mia de locuitori, dar poziţii bune ocupă şi Cehia (88 de IMM), Ungaria (57) sau Bulgaria (40 de firme mici şi mijlocii). 

Cele mai multe IMM-uri din România (90%) au mai puţin de zece angajaţi, iar modele de afaceri preferate de tinerii care îşi înfiinţează o afacere cu ajutor din partea statului continuă să fie atelierele auto sau restaurantele pe care le pot deschide chiar în curtea casei şi pentru care echipamentele reprezintă o investiţie modică. Dintre cele peste 470.000 de IMM-uri din ţară aproximativ 200.000 au zero angajaţi. Cu alte cuvinte, acestea sunt o sursă de venit pentru o singură persoană, patronul, sau consultantul de cele mai multe ori.

Pe de altă parte, în Austria, statul european cu cele mai puţine IMM-uri la mia de locuitori (11), cea mai mare parte a lor (aproape 64.000 din peste 95.000 de IMM-uri) au peste 250 de angajaţi.

Practic, economia locală se sprijină în prezent pe joburile create şi taxele plătite către stat de un mediu de business „mic“ format din puţin peste 470.000 de IMM-uri (mai mult de 99% din firmele care există în prezent în România). 

În opinia lui Alexandru Medelean, lider al echipei de Ser­vi­cii Integrate pentru Antreprenori şi Afaceri de Fa­mi­lie din cadrul firmei de consultanţă şi audit PwC Ro­mânia, printre cauzele care fac din România un slab „cultivator“ de antreprenori se numără şi ape­titul scăzut pentru risc al românilor, oferta de locuri de muncă bine plătite în companiile multinaţionale pentru proaspăt absolvenţi, ceea ce scade atractivitatea înfiin­ţării unei afaceri pe cont propriu, lipsa capitalului şi a mecanismelor de finanţare pentru start-up-uri, dar şi inadecvarea curriculei academice, din care lipseşte de cele mai multe ori educaţia antreprenorială.