„In 1975 a inceput constructia rafinariei Petromidia. Nu era nimic in afara de o zona de stuf, nisip si mare. Am reusit sa recuperam 35 de hectare din Marea Neagra, din cele 470 cate are platforma. Au fost mai multe locuri unde putea fi amplasata rafinaria, insa cei de la conducere din acea vreme nu au vrut ca vreun centimetru de teren agricol sa devina impracticabil. Asa a fost ales Navodariul", spune Alexandru Nicolcioiu, presedinte al consiliului de administratie si fost director general al Rompetrol Rafinare.
Intregul sector de rafinare la acea vreme era dezvoltat cu o singura intentie: obtinerea unei industrii pe verticala care sa aiba textile, petrochimie, lacuri si vopsele, ingrasaminte chimice, iar toate acestea sa porneasca de la petrol.
„Voiau ca totul sa fie 100% productie interna, au gandit toata aceasta industrie intr-un mod centralizat", explica Nicolcioiu.
Extinderea industriei a fost realizata insa pe scara mare, iar dupa 1989, cand multe piete au cazut, capacitatea de rafinare a Romaniei a devenit supradimensionata comparativ cu necesitatile locale. „In anii '75 se rafinau in Romania circa 20 de milioane de tone de titei in cele noua rafinarii, apoi intre '88 si '89 se rafinau 34 de milioane de tone, iar acum se mai rafineaza 10-12 milioane de tone. S-au distrus multe piete. Nu vom mai rafina niciodata ca in '89".
Intre timp s-a mai schimbat un lucru extrem de important: politica de pret si accesul la carburanti.
„Inainte se modifica pretul la benzinarii o data la 1-2 ani. Ideea era sa dezvolti cat mai mult industria, nu neaparat sa asiguri un confort pentru consumatorul de carburanti. De aceea aveam acel sistem al masinilor cu numar cu sot si fara sot. Mergeam pe rand cu masina", isi aminteste Nicolcioiu
Pentru ridicarea rafinariei Petromidia au lucrat circa 6.000 de oameni din care aproape 200 mai sunt inca acolo. La Petromidia ar urma sa se rafineze anul acesta circa 4,3 mil. tone titei iar la anul capacitatea unitatii ar urma sa ajunga la 5 milioane de tone.
„In '75 au inceput angajarile iar pana in '89 ajunsesera sa fie 7.500 de angajati pe aceasta platforma. Circa 60% din fostii si actualii salariati ai Petromidia sunt din Navodari si din comunele din apropiere: Corbu, Lumina", spune Nicolcioiu.
La inceput, pe intreaga platforma existau doar doua masini, majoritatea angajatilor descurcandu-se cu o bicicleta sau venind cu autobuzul.
„Uitati-va acum in parcarea noastra. Ati gasit loc cand ati venit?", ne-a intrebat Nicolcioiu, care ne-a mai spus ca el a fost primul posesor de Ford Taurus din Romania, cumparat cu sustinerea sindicatului. „Mi-au spus ca nu pot sa ma duc cu caruta la intalniri", isi aminteste Nicolcioiu.
Primii oameni
„Eu aveam 19 ani cand am venit. Sunt din Sfantu Gheorghe. Tin minte ca mama a vrut sa fac scoala, asa ca am dat la un liceu din Tulcea si am intrat. Un an mai tarziu a venit un unchi in vizita si i-a povestit mamei de scoala profesionala din Ploiesti. Ca o sa am halat alb. S-a gandit mama: ce e pestele, ce e halatul alb. Asa ca mi-a facut bagajul si mi-a pregatit doi pesti mari sa-i duc la Ploiesti. I-a impachetat intr-un sac si i-a tinut o seara intreaga in fantana. Erau inca reci cand am ajuns cu ei la Ploiesti. Nici macar nu stiam cum arata un tren. Treceam pe langa Brazi si habar nu aveam ce era acolo. De unde sa stiu eu cum arata o rafinarie. Iesea asa un foc pe sus... Cand m-am trezit singur in Ploiesti am inceput sa plang, dar usor usor, am inceput sa uit de peste si in 1978 am ajuns aici si m-am angajat. E o munca in care nu minti pentru ca vine cel din urma ta si ai responsabilitatea lui", spune Ionel Caraenache, unul dintre primii angajati ai Petromidia, care mai tarziu avea sa-si intemeieze o familie tot acolo.
Altii deja lucrau in segmentul de la rafinare, la Ploiesti, la rafinaria de la Brazi, dar cand au auzit ca se construieste ceva „frumos" la Navodari, si-au luat familia in camion si au venit aici.
„Am venit de curiozitate, pur si simplu sa vad ce se face. Eu lucram la Brazi, unde toate lucrurile erau bine asezate, dar am auzit ca se face ceva frumos aici, asa ca am venit. Cu autobuzul 52. Nici nu aveau sediu de firma, directorii stateau in niste baraci. M-am angajat, mi-am luat nevasta si am plecat cu un camion in care ne-am carat patul si alte cateva lucruri. Aveam 26 de ani cand am venit aici. Multi nici nu stiam cum arata titeiul", spune Sandu Gheorghe, 57 de ani, sef de instalatii pe platforma Petromidia.
Pentru altii, locul pe care a fost ridicata cea mai noua rafinarie din Romania era chiar locul de joaca, locul unde se facea plaja si veneau oamenii la camping. Privatizarea din 2001, cand rafinaria a fost preluata de omul de afaceri Dinu Patriciu, actualul director general executiv al grupului Rompetrol, a fost privita de multi ca un soc pentru ca se temeau sa nu-si piarda slujbele sau sa fie vanduti la fier vechi asa cum se intamplase in multe alte cazuri.
„Cand a venit Rompetrol aici, a venit Eric Kish (primul director general al rafinariei Petromidia - n.r.) care ne explica ceva cu un avion. 95% dintre noi nu stiam sa lucram cu calculatorul. Ne era frica pentru ca aparusera fel si fel de zvonuri cum ca daca nu trecem testul la calculator ne da afara. Mai toti am reusit si multi suntem inca aici", spune Constantin Ion, 54 de ani, un alt angajat al Petromidia.
Desi nu exista regrete mari in ceea ce priveste locul de munca, exista totusi unul cand vine vorba de retragere. „Din pacate nu am reusit sa ne convingem copiii sa vina, care sunt putin reticenti fata de activitatea specifica din rafinarie. Avem insa copii veniti in traininguri, pe care-i invatam sa faca bine povestindu-le ce am facut noi rau", spune Sandu Gheorghe.
Ce se intampla in urmatorii 30 de ani?
Reprezentantii Rompetrol Rafinare spun ca nici in urmatorii 30 de ani nu vom asista la caderea erei petrolului in ciuda tuturor progreselor in ceea ce priveste dezvoltarea de tehnologii hibride la nivel mondial.
„Statisticile internationale ne indica o crestere medie a consumului de enegie de circa 1,6% anual pana in 2030. Din aceasta crestere o treime revine carbunelui. Cu toate acestea, nu cred ca era petrolului va apune in urmatorii 30 de ani in ciuda estimarilor pozitive privind evolutia tehnologiilor verzi, cum ar fi cele hibride in cazul industriei auto", este de parere Cosmin Turcu, directorul general al Rafinariei Petromidia.
El spune ca este extrem de greu sa faci predictii in legatura cu evolutia pe termen lung a acestei industrii, in special in actualul context. Un exemplu in acest sens este dat de recenta apreciere a pretului benzinei pe plan international, dar si local, dupa ce mai bine de un an motorina a fost mai scumpa.
„Nu putem vorbi de o revenire a benzinei. Aceste evolutii depind de foarte multe lucruri. Spre exemplu, daca americanii sub administratia Obama isi vor duce la capat planurile privind biocombustibilii, acest lucru va conduce la o diminuare a importurilor de benzina in America si implicit la un execedent de benzina in Europa. Acest lucru ar putea avea ca si consecinta ieftinirea pretului la benzina", explica Turcu, dand doar un exemplu care ar putea influenta radical industria petroliera.
Turcu a ajuns in Rompetrol in 2001, iar din 2007 ocupa functia de director general al Rompetrol Rafinare.
„Ca orice tanar in anii ‘90 - ‘95, imi doream sa emigrez in Australia, numai ca mi se cereau doi ani de experienta. Asa ca m-am dus la Oltchim. Apoi in 2001 am ajuns la Rompetrol, unde in 2007 am preluat functia de director general al rafinariei. Inca imi doresc sa ajung in Australia, dar doar sa vizitez", a conchis Turcu.
Pierderi uriase
Rafinaria Petromdia face parte din grupul petrolier Rompetrol, care are activitati in 12 tari si care estimeaza pentru anul acesta afaceri de 8,7 miliarde de dolari. Rafinaria are circa 1.100 de salariati, iar grupul are aproape 9.000 de angajati. Compania a raportat anul trecut o cifra de afaceri de 2,3 mld. euro si o pierdere neta de 126,3 mil. euro.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
